yes,u are.

I'll see you in the morning, she said.
It was sweet and it was something i'd been longing to hear sincer forever.But it wasn't true.The moment i'll close the door, the moment i'll be out in the cold all that was left on the other side of the door would be just a memory,just a dream i'll wonder if i really dreamed or just read about it in a swapy newspaper. I knew it right now, just as i looked at her.It felt unreal, like it wasn't me the one looking, the one smiling,like it was someone else's story. And it broke my heart. I didn't wanted to leave but i had to, i always have to and i already know the future:she'll be amazed.than worried. than mad. and in the end she'll hate me.Oone day she'll say to herself that she accepted what had happend,she'll whisper to someone else "sweet dreams baby" she'll wear someone's else shirt but deep down,she'll still hate me. And i cand't even blame her. I hate myself anyway. I hate myself as i walk out of the door,start the engine and head south. I hate myself as i kick the best thing that ever happend to me out of my life because, plain and simple, i am scared.But i say i'm noble,i say i'm doing a good thing for her,that's what i say at least.What i think...well. i think i'm a fucking coward really! Why does she wants me here it's a mystery to me but i'll not be around long enough to find out.I'll walk away just like my father did when i was three. Yeah old man, u'd be proud of me. Scumbag!

Such an irony how i sweared so many times i'll never be like him and here i am.Horey!

So i turn around and head to the door, and my stomach hurts and it hurts even more when i cath a last glance of her curling under the red blanket in her t-shirt and "sleep pants" how she calls them. I realise i'll never be able to smell that special parfume she wears anymore because would just chocke me. just like im chocking now when a breez of it gets to me. I smile again. I say:

"i'll see you in the morning baby! "

Then i open the dorr. Outside is cold and the wind blows by my car.

one side of a story.

Cand am ridicat ochii,i-am intalnit pe ai ei.Verzi , clari,si atunci,inlacrimati.Am vrut sa imi retrag privirea pentru a nu fi nepoliticos si pentru ca am simtit ca ii invadez intimitatea si mi-a fost rusine.Este o idee ciudata,avand in vedere ca eram intr-un autobuz de transport in comun,dar atat de puternica era privirea ei si ce exprima ea in acel moment.

Dar ochii nostri au ramas blocati , privindu-ne fara sa ne spunem nimic,fara sa ne cunoastem,doi straini intr-un spatiu de calatorie.

Apoi am zambit.La un inceput un pic timid, apoi cu mai mult curaj,si am vrut,am vrut cu adevarat, sa pun cata caldura puteam in acel zambet,pentru ca imi doream din toata inima sa nu mai planga.Am vrut sa ii spun ca totul va fi bine,si ca eu sunt aici nu ca sa o ajut,dar ca sa o sustin si incurajez si sa o inteleg.Pentru ca asta imi da putere.

Nu stiu ce a inteles,dar intr-un final si-a sters lacrimile cu dosul mainii acoperite de maneca bluzei,si m-a privit un pic amuzat,parca intrebandu-se ce gandeam.Ma simteam ca si cum eram singuri in acel autobuz aglomerat, ca si cum aveam o discutie la un nivel inaccesbil nimanui altcuiva.Globul nostru de cristal.Ca si cum am fi vorbit ore in sir despre orice subiect,fara ca sa imi amintesc cuvintele ci doar sentimentele impartasite.O conversatie pura.

Atunci a inceput sa chicoteasca si am tresarit jenat dandu-mi seama ca ma holbam la ea.Intr-un loc in care oamenii evita sa se priveasca pentru mai mult de o secunda, eu depasisem orice bariera acceptabila.Speram si intr-un fel stiam ca ma intelesese,dar nu puteam fi sigur.

Dupa aceea am continuat sa ne privim,cateodata aruncandu-ne un ochi pe fereastra dar in tot acest timp nezicandu-ne nici un cuvant.Era ca si cum ne-ar fi fost teama sa rupem momentul de magie,clipa noastra.

Intr-un final s-a ridicat ,s-a apropiat de locul unde stateam si m-a sarutat copilareste pe obraz.Apoi s-a repezit spre usa si a coborat.

Am ramas mult timp privind in gol,gandindu-ma care a fost oare partea ei de poveste si simtindu-ma stupid ca mi s-a parut ca am avut ,pentru acele minute scurte,o conexiune mai puternica decat cu multi din oamenii pe care ii cunosc de ani.

Dar poate ca chiar asa a fost...

maybe it hurts for a reason.

Maybe it hurts for a reason.I stood there,fascinated again how your eyes turn from light green to dark green based on your feelings,and couldn’t help thinking how bad i blew it. How my idiotic nature,intersected with something that could be such a good thing,decided to destroy again the chance.Because I don’t deserve it...

I tried to express what I feel.But the words danced around the subject,and couldn’t surprise the essential.I couldn’t force myself to say it.And once again the sadness that floats in your eyes made my stomach shrink.i wanted to take that sadness away,put it in a bubble, and leave it there forever.if I could…

U stood up and I needed to hug you ,to feel the touch of your tanned skin,the fresh smell of your hair,the promise of happiness.But I’ve seen it in your body language and in your look that this wouldn’t be good.You just wanted me to stay away and to disappear.And right then , I wanted that too.

After that u walked into the bus,and as the bus’s doors closed I got a last glance at your floral apparence and felt like another sad story started for me.because my stories always start with the end.

[track sunrise avenue - fairtytale gone bad ]

jurnalul unei amnezii .

ziua 1. dimineata.

m-am trezit azi si pentru o secunda poate, nu mi-am amintit nimik despre mine.de fapt a fost mai mult decat atat, era ca si cum nu am fost nimeni. sau poate altcineva. apoi toate amintirile mi-au aparut si sunt iar eu,sunt R.numai ca am un sentiment ca totul e un fals,ca si cum nu sunt cu adevarat R.pentru ca daca sunt R, atunci cine a fost acolo in locul meu cand m-am trezit? sau cine este acum in locul meu,daca nu sunt eu R? sau poate ca eu si R suntem una si aceeasi persoana.insa asta nu imi explica de ce nu ma simt ca fiind R,desi toate amintirile si simturile imi zic ca sunt R.

ziua 1. un pic mai tarziu.

mi-am facut baie si am avut un moment ciudat in fata oglinzii. m-am recunoscut. aceeasi fata,
acelasi nas un pic prea mare, acelasi par lung si un pic cret,aceeasi privire. totusi cand m-am uitat mai adanc in ochii mei[sau a celui din oglinda de fapt] am simtit ca altcineva ma priveste din ei. ca si cum as fi prins in spatele acestui strain.dar am cotrol total asupra corpului si pot face ce vreau. poate ca am pierdut controlul sau sunt pe cale sa il pierd si cand il voi pierde unde voi disparea ma intreb.

acum plec la munca, poate ca totul e o impresie de dimineata ...

ziua 1. seara.

la munca totul a fost cum trebuie.nimeni nu a sesizat nici o diferenta nimeni nu era mirat ca am aparut acolo in afara de mine. eu eram mirat ca nimeni nu ma intreaba cine sunt,apoi mi-am dat seama ca arat la fel ca inainte. ca R.dar ma si purtam ca el insa ca un automatism, nu stiu sa ma port ca mine pentru ca nu stiu cum ma purtam[ sau daca sunt altcineva de fapt] si purtarea lui R imi este naturala cumva. si oricum e util sa pot face ce facea si el. pe la finalul zilei mi-am dat seama ca daca asta faceam si ieri inseamna ca si ieri eram tot R. prin extensie cred ca am fost R intotdeauna deci sunt R. nu sunt altcineva, sunt R! imiplace asta si adeavarul e ca ma
simt ciudat sa vorbesc despre mine la persoana a 3-a. insa ma roade ca sunt ca un strain pentru mine insumi...

ziua 2.

m-am trezit si toata ziua de ieri pare departe. ce ciudat sa te simti ca si cum nu ai fi aceasta persoan unica si ireproductibila. ma simt bine acum. e bine sa fiu eu. azi ma intalnesc cu F. nu ne-am mai vazut de o saptamana pentru ca a fost la parintii ei, sper ca nu va observa nimik ciudat in comportamentul meu pentru ca asta nu prea mi-ar pica bine. stiu ca mi-e dor de ea pentru ca o iubesc. si cand iubesti pe cineva e normal sa iti fie dor de persoana aceea. insa chiar o
iubesc eu? adica eu, R, chiar o iubesc sau vreau sa cred asta pentru ca asa ar fi normal si asta imi amintesc de ieri sau din celelalte zile??? m-a sagetat idea ca de fapt doar ar trebui sa o iubesc pentru ca e langa mine cand am nevoie de ea si ma sustine si imi place de ea...dar asta nu e iubire de fapt. sau nu e neaparat iubire.iubire e ceva mult mai complex. si sigur mult mai...mai total.
eu o iubesc?? poate ca eu nu o iubesc dar R o iubeste cu adevarat asa ca ... se pare ca inca nu
sunt in regula. pentru ca incep sa pun sub semnul intrebarii ceea ce simt!ceea ce simt EU!! oricum, dupa ce o sa o vad totul va fi mai bine.

day 2. seara.

mi-a sarit in brate cand m-a vazut asa cum face tot timpul si pe urma ne-am sarutat. a fost ca intotdeauna si chiar o iubesc. ce intrebare idioata,mi-e rusine de mine ca am scris asa ceva. apoi ne-am plimbat si am mancat ceva si mi-a povestit tot ce a facut si mergem la munte in week-end. la final am intrebat-o daca ma iubeste[nu stiu de ce...]
"da! sigur ca te iubesc!"
"da?d C? pe cine iubesti?"
"pe tine! pe barbatul care esti! micile tale lucruri,si felul in care ma privesti!"
"deci daca te-as privi la fel, si as vorbi la fel si as avea celasi gesturi si as arata la fel m-ai iubi la fel ?? "
a facut o pauza apoi a zis :
"pai ..ai fi tu nu? nu asta esti tu?? hai nu mai vb prostii!"

asa ca uite, are dreptate. asta e raspunsul la intrebarea mea.

e ca vorba aia: daca mergi ca o rata.macai ca o rata.si zici ca esti o rata...atunci esti o rata.

deci nu pot fi decat o rata, aaa..nu pot fi decat R. deja mi-e dor de ea cred ca o sa ii dau un telefon..

day 3. seara.

a fost inca o zi frumoasa. si acum ma uitam la stele. nu imi amintesc sa fi facut asta mai demult pentru ca lui R nu ii placea sa faca asta...dar acum imi place.asta ma face mai putin R?si mai mult cine??

am citit o carte azi si scria acolo ca evolutia noastra personala ne-ar putea duce la o senzatie de instrainare daca se face prea brusc pentru ca nu ne mai recunoastem...dar asta nu se intampla aproape niciodata pentru ca totul se invata treptat. e ca si cum iti creste parul..nu iti da nici o
senzatie dar daca ti-ar creste deodata cu 10 cm ne-am speria nu? si ca zilele acelea cand simti ceva nou si te simti diferit de ce ai experimentat si zici ca nu te simti ca tine, dar esti tot tu! asa sunt si eu acum...sunt tot eu..sunt sigur ca...sunt tot eu!
poate ca in noaptea aceea am avut o revelatie si m-a facut mai bun, un pic diferit...pe mine m-a facut mai bun!! pe mine, eu. R.

am decis ca nu voi mai scrie in jurnal de acum incolo si voi cointinua sa imi traiesc viata mea...pentru ca imi place foarte mult unde sunt. poate ca sunt doar norocosul care isi bate un cui in picior.asa ca nu voi mai scrie.


day n - dupa mult timp.

am dat din greseala peste jurnal in timp ce adunam lucrurile pentru noua casa[ ma mut cu F. ]. acum am terminat de recitit si ma simt un pic cutremurat parca. aproape ca uitasem toate astea si mi-a lasat un sentiment foarte ciudat.

E ingrozitor sa nu stii cine esti.


[track radiohead - nobody does it better]

to sleep.perchance to dream.

Cate lucruri iti pot trece prin minte din momentul cand ea spune raspunde la telefon si tu spui "buna". Cateodata.

Tot timpul am crezut ca asa e viata. Unii castiga, altii pierd. Nu m-ar deranja daca nu as simti ca totusi nu e corect. unii pur si simplu castiga orice ar face, iar altii pur si simplu pierd.dupa un timp iti dai seama ca asta e si nu ai de ales, te resemnezi.asta daca pierzi. iar daca esti din cealalta tabara, nici macar nu te gandesti prea mult la asta. gandurile de genul asta nu prea au timp sa apara in mintea unui castigator. ai de luat un trofeu. ai de condus o domnisoara, si bineinteles, zambetul. trebuie sa zambesti cand castigi.

Asa ca stateam si ma intrebam cum am ajuns in situatia de a juca acest joc . daca nu as fi lasat sa se ajunga aici nu as fi putut castiga sau pierde niciodata. as fi fost ales automat castigator. sau doar as fi fost. nici o problema pentru mine. dar totusi am ajuns sa joc.

initial m-a lovit un pic pentru ca nu eram inca gata sa accept ce stiam . ca nu sunt de partea aceea norocoasa a oamenilor nascuti sub steaua care trebuie. si desi stiam, asta nu inseamna ca trebuia sa si accept. vreau sa zic. destinul se mai si schimba nu? dar uite ca dupa ce am inceput sa joc mi-am dat seama ca poate am pierdut deja, si m-am gandit ca nu ar fi asa rau daca as pierde cu demnitate. pacat ca imi pierdusem demnitatea cam dupa prima repriza...

si de fiecare data dupa ce auzeam vocea ei , imi dadeam seama cat de rau e nu sa pierzi,ci sa pierzi meciul secolului. oamenii vin si te felicita, ai fost acolo, ai participat, da sigur, cealalta echipa ia gloria , faima si fata. dar nu iti face griji cineva isi va aminti si de tine un pic. altii nu au ajuns nici pana aici. si atunci zambesc. tot nu pot avea altceva...

dupa aceea totul e doar o reeditare al acelui meci. nu numai ca pierzi, dar chiar te astepti sa pierzi inca din start. probabil ca asta e momentul cand devii un ratat. nici nu te mai mira. dar la final continui sa zambesti, si altii ca tine iti pot vedea in ochi infrangerea si resemnarea,si iti zambesc si ei inapoi. oricum, ce mai conteaza, nu?

din cand in cand insa, simti un mic gol in stomac si iti dai seama ca e chiar sperantza, ultima ramasa in cutia aia blestemata [ fapt cat se poate de ironic avand in vedere ca tot ce a iesit din cutie a adus lucrurile rele oamenilor " moartea, boala, etc ". iar ultima ramasa e cea care ii ajuta sa traisca in continuare, dar e cumva invers, caci eu credeam ca ce e in cutie nu influentzeaza omul, tocmai daia a trebuit sa fie deschisa.....dar acum, asta e legenda ]. speri cateodata ca maine va fi mai bine, si vei reusi poate in final sa invingi.

destinele pot fi invinse...iar invinsii pot deveni invingatori...

apoi ii spui pa.inchizi telefonul si , ciudat, iti trec prin minte doar doua cuvinte care totusi nu iti alunga iluziile ca ceva s-ar putea schimba vreodata:

" Game Over".

misunderstanding

" oh Doamne! oh Doamne! unde sunt?! ce se intampla?! "

tipatul mi se opri undeva in gatlej cand am realizat ca eram legata de un scaun si aveam gura acoperita de banda adeziva.

" oh Doamne! s-a terminat! o sa mor! s-a terminat! "

nu inteleg cum am ajuns aici, adica ieri luam cina la el acasa. gatise pentru mine cu ocazia Zilei Indragostitilor si totul era asa de bine. Apoi..nu mai imi amintesc...

El.Dar cum se poate...

-
" aa...urasc sa mananc singur, tu nu?"

m-am uitat circumspecta la barbatul elegant care tocmai se apropiase de masa mea.

" partenerul meu de afaceri tocmai m-a lasat balta. se pare ca nu sunt la fel de important ca sedinta ce a aparut asa ca...cum ziceam, urasc sa mananc singur!"

" mda..nici mie nu prea imi place. dar eu nu sunt singura!"

s-a uitat in dreapta in stanga, apoi la mine intrebator.

"adica..da..acum sunt. dar nu eram mai devreme am venit cu...in fine, acum sunt sigura ok" am ras.

"atunci nu te va deranja sa ma mut la masa asta, promit sa fiu amuzant! " a spus el zambind ghidush.

"bine, va invit alaturi de mine!" si am facut o mica plecaciune.

Si chiar a fost foarte amuzant si la final mi-am dat seama ca nu mai doream sa plece asa repede, si m-am simtit usurata cand mi-a cerut numarul sa "mai mancam impreuna cand toata lumea in jur ne va lasa balta " .

In urmatoarea luna ne-am intalnit foarte des si, in mod deloc surprinzator am devenit un cuplu. Incepusem sa ma gandesc ca poate...imi gasisem jumatatea.

Apoi m-a invitat la el pentru cea mai romantica cina de Valentine's, nu ca ar fi crezut prea mult in sarbatoarea asta dar mi-a zis ca orice motiv e la fel de bun pentru a face ceva pentru mine.

Singurul lucur care imi dadea de banuit era ca nu vroia sa il prezint prietenilor mei sa nu mai vorbim de parinti.Dar mi-a promis ca dupa aceasta zi va incerca sa fie mai "sociabil".

Cina a fost de vis si totul era asa cum trebuia sa fie,cum mi-am inchipuit de atatea ori dar niciodata nu mi se intamplase, eram cum sa zic, in al noulea cer. Dupa ce am dansat ne-am asezat pe canapea mi-a zis ca imi pregateste o ultima supriza zilei. Mi-a zis sa imi inchid ochi. Apoi...

Am simtit o carpa pe fata mea care ma sufoca, si mi-am pierdut cunostintza..

-

"nu se poate! pur si simplu...nu se poate!! totul e un vis. un cosmar!!"

Deodata s-au aprins luminile in jurul meu si am vazut c eram intr-o camera simpla. in fata mea era o masa goala iar eu eram imbracata doar cu o bluza de spital. Se auzeau niste zgomote dincolo de usa si in sfarsit credeam ca totul avea sa se termine si ma voi trezi alaturi de el in pat.

Apoi usa s- adeschis si a intrat el. Era imbracat intr-un halat alb si avea intr-o mana un cutit si in cealalta ceva ce semana cu o trusa de scule, ca acelea pe care le vezi in reclamele pe la televizor. S-a apropiat de mine zambind.

Atunci mi-am dat seama ce rau ma inselasem. Nu avea sa se termine. Ci,era dabia inceputul...

END.

the hot guns

simti ritmul?

simti cum aerul se loveste de parbrizul masinii cu de 200 de kilometri la ora? tic tac.tic tac. aceasta e inima ta. tictac.tictac. din ce in ce mai repede. in fata se vede deja zidul. simti presiunea? cine se va opri primul? nu te intereseaza asta nu? conteaza doar cine se va opri ultimul. te uiti in dreapta. apoi in stanga. sunt inca langa tine. nu le e inca frica. din nou in fata. mai putin de 3 km si vei ajunge. in realitate. mai sunt doar 2 ,7 km in care poti apasa frana, dupa asta nu va mai conta oricum. tictactictactictac.

"jocul este simplu. cel care opreste cel mai aproape de zid castiga. ceilalati sunt gainile. nu pot fi gaina. niciodata. am castigat tot timpu, voi castiga din nou. aici este momentul meu de maretie. sunt o legenda. iar o leganda nu pierde.

shhhrsss. da, aceasta a fost prima frana. mai sunteti doar doi. iti mai auzi inima? nu, asta nu e inima, e adrenalina popmandu-se prin vene.inima s-a oprit momentan. iar daca in urmatoarele 10 de secunde nu pui frana. se va opri de tot. dar inca nu esti singurul ramas.
10. de ce nu se opreste??
9. dreapta.ii vezi frica in ochi nu? deja ai castigat. i-ai vazut frica. zambesti.
8. fata. e atat de aproape. simti asta?
7. o simti. o simti si tu.
6. e frica amice, chiar si tu. leganda. timpul trece.
5. de ce nu opreste?
4. asa e. gandul acela . prinde-te de el. asculta-l. urmeaza-l. frana.
3. acum apas-o.apsa-o cu toate puterea prietene. salveaza-te. stii ca ai castigat oricum. daca nu se opreste acum moare. ce spuneau regulile de cel ce moare?...
2. vrei sa mori?
1. auzi? a pus frana aia. dar pentru tine e prea tarziu. esti un invingator. un erou. un idiot.

" e prea tarziu oricum. stiu . iar daca frana nu ma mai poate salva, pot la fel de bine sa apas acceleratia pana la fund. impact total. am trait tare,si as lasa un cadavru frumos in urma.daca ar mai ramane ceva. ha ha. ce-as trage-un fum acum. "

stii ce?

your name might be remembered.