cautam sa alegem drumul cel mai bun. si nu neaparat cel mai drept. incercam sa decidem rational iar cateodata nu se poate. the mind says no. but the heart says go go. we ignore one or another.sometimes they say the same. we're happy. it's nothing to stop us. we can dive happily into the consequences of our decisions. most likely it's not like that. it's a double decision. what to do. and who to listen to. and once again we see a matrix defining the thousands of rounds we can take, we can chose, thousands that diseappear the next second we chose.

what roads are you going to kill?

make me.happy

culori

o poveste mai veche...

Cand se trezi nu vazu in jur decat intuneric.Un intuneric laptos,gandi ea si amuzata de aceasta constructie oximoronica incepu sa rada.Totusi, rasul ei cristalin nu reusi sa distruga noaptea din jur,si nici o raza de lumina nu se facu vazuta de prin parti.Stia ca asa va fi, dar totusi mai radea.Era ceva natural pentru ea.Rasul si culorile.

Nu vroia sa se mai gandeasca din nou la modul in care ajunsese aici.Epuizase in ultimele luni de ce –urile, si cum-urile.Era timpul faptelor, si eventual al resemnarii.

Dincolo de noapte, era bineinteles viata.Viata in culori.Inchise ochii si o vazu atat de clar. Oamenii mergand de colo colo, unii colorati viu, altii in culori inchise si mohorate..Zambete si rasetele lor, lumini galbuie ce palpaiau mai aprins sau mai stins.Nu exista zambet fara lumina, si raset fara o raza ce strabatea atmosfera.Totusi, multi oameni nu vedeau asta.Putea vedea si tristetile oamenilor, necazuri mici si mari ce ii apasau.Colorate ca totul in jur..O culoare speciala, un albastru mat, lucios.O culoare atat de potrivita pentru o stare ca tristetea.Era o culoare taioasa si dura.Apoi veneau o gramada de alte culori ale vietii. Si moartea. Da, moartea era o alta culoarea speciala.Transcendeta ei o frapa de fiecare data. Era ciudat cum ramanea etern acolo , si totusi..incolora.O mira de fiecare data, si incerca in minte sa o atinga cu mana. Dar culorile nu puteau fi atinse, doar simtite, vazute…

Apoi erau acele relatii, sentimentele trimise cu fiecare gand.Erau ca niste fulgere multicolore,atat de vaste erau culorile ca nu aveau nume. Mici fulgere ce se duceau peste tot, in tot orasul, tara, globul.Nu, isi zise ea, din spatiu Pamantul poate este albastru, dar pentru ca oamenii nu vad culorile ca ea, daca le-ar vedea, ar zice ca este multicolor, in continua schimbare.Fulgere se loveau de oameni si patrundeau in ei, daca exista un receptor. Asa ii placea sa le zica..receptori si ne-receptori.Cei mai multi erau ne-receptori.Nu reuseau sa primeasca gandul,sentimentul, nu il vroiau, sau pur si simplu nu avea legatura cu ei.Iubiri neimplinite, prietenii false.Erau asa de variate realtiile umane…

Dar ne-receptorii aveau un rol extreme de important.Fulgerasele vesele si colorate ce ii loveau , se spargeau de ei in mii de bucati mici.Bucati gri.Acestea erau ca culorile mortii.Ramaneau acolo, formau o pojchita ce se ducea greu.Mii de ciobouri gri erau pe jos.Dar oamenii nu le vedeau, calcau pe ele , prin ele.Nici ea nu le vedea inainte, dar in ultimele luni,avusese timp de intelegerea culorilor.Griul era peste tot.Subton al vietii urbane mai ales.Aici gri-ul era la el acasa.Si din pacate isi zise ea. Desi oamenii nu vad culorile, ele ii influenteaza.Tristetea gri, melancolia..era cauza cioburilor . Ironic, cum lipsa intelegerii duce la si mai multa neintelegere. Si iar zambi.Era un sistem colorat in jurul ei. In mintea ei.Iubea sistemul.O tinea in viata , in legatura cu viata ei .Culorile.

Deschise ochii si surase.In jur era tot negru.Era oarba. Si asa avea sa fie pentru tot restul vietii.

pathing

pic pic. una cate una .

drumul ii fu neted si fin.istovi un pic pe o geana si apoi isi dadu drumul.aluneca rapid pe marginea nasului apoi deraie pe obrazul ei catifelat si se indrepta cu viteza spre buze.

gustul sarat ii aminti de felul cum se simtea,de ce si cum sa ii treaca. se strese la ochi si ridica telefonul. era timpul sa puna capat,intr-un fel sau altul.forma numarul incet,fiecare cifra parca intiparindu-se in inima cu foc lasand cicatrici. apoi telefonul incepu sa sune...

--

se uita la mobil de mult timp, nu mai stai de cat de mult timp, pentru ca oricat de stupid ii parea era vorba de zile, multe zile. in somn se gandea ca va suna,iar cand era treaz il verifica periodic.

astepta. si simtea ca se va intampla. ca un copil care,culcandu-se in seara de Craciun se roaga sa vina Mosul si sa ii aduca biciclet mult dorita,stiind in acelasi timp ca Mos Craciun nu exista iar ca parintii i-au luat o masinutza de data asta, dar dorindu-si, asteptand sa gaseasca acolo acea bicicleta albastra, si sa vada mirarea de pe fata parintilor lui..mirarea si uimirea ca ceea ce i se intampla lui este real.

apoi , telefonul se trezi la viata. stia cine este,tonul personalizat o dadea de gol. in sfarsit suna. iar totul avea sa fie bine..

fantesy

bang! i wake up quickly, grab the book by my pillow ,open it randomly , and start "reading". i have no idea what waked me up, but i'm pretty sure someone entered my room to check if i'm finally done with sleeping. i look a little confused over my book and it's noone there. i stretch and decide to get off bed.As i search for my slippers i notice that i'm fully dressed, my new t-shirt looks all ravelled and my jeans are a mess. no surprise afterall, it's been like that for some time. i then go to my computer move the mouse to see the display and close my eyes for a second before i get a glance at the time,i'm always scared what will say. now, that's a surprise: it's 3:44 a.m.i've been sleepin for..i can't remember.i need sprite,bananas and a shower.i chose to take them backward, i jump under the hot water thinkin that a miracle would be great right now,but no fairy appears in my bathroom asking me what my 3 wishes are, so i take the towel and go back to my room, picking the soda and an apple[ we're out of bananas] on my way. i put on my pj and check the watch again. 3:53. i was pretty quick now i can start learning,as i'm anyway up. but first i have to check my mail, my websites and probably some other chores. time passes quickly and i feel that once again i'll catch the sunrise,i hate it lately, it's a bad sign that i'm going to miss the rest of the sun, or at least until 4- 5 p.m,so i decided to go to sleep and learn later. it's 5 30 a.m and i'm drinking the last drops of sprite. i head to bed thinking again that i have to quit this life. it's not safe. there's too much sugar...