si pentru tot ce nu am zis...

si nu te-am abandonat cand as fi putut ci te-am tinut de mana cand ti-a fost frica.
si nu am facut-o ca sa iti arat ce viteaz sunt ci pentru ca asa am simtit.
si nu am ras de tine cand ai fost prostutza ci te-am imbratisat si ti-am zambit.
si nu pentru ca ceea ce ai facut ci pentru ca erai atat de simpatica.
si te-am sarutat cand m-ai privit provocator dar nu numai pentru ca erai atragatoare ci pentru ca ma atragea stilul tau de a fi.

si ti-am lasat urme pe spate si pe gat nu ca sa iti arat cat de viril sunt ci ca sa stiu ca esti a mea.

si nu ti-am zis nimic din toate astea ci te-am lasat sa crezi ce-ai vrut.

si rau am facut.

memories are never true.

aren't! oamenii nu stiu sa isi aminteasca ceea ce s-a intamplat. pentru ca totul se invalmaseste cu implicarea emotionala. iar tot ce nu are implicare emotionala...well, nu merita amintit. cel care povesteste de fapt..creeaza. creeaza trecutul. asa cum cel care noteaza istoria o modeleaza.

ne amintim primul sarut[ that smell, that taste, the discovery..]. prima noapte [ atmosfera,intensitatea,teama,asteptarea...] ne amintim momente importante din viata noastra,zilele care ne-au marcat si totul e la superlativ. totul este ca in filme.a fost minunat. pentru ca inauntru, traim un film. sau de fapt, pentru ca filmul este ce avem inauntru si vrem sa ne reamintim...we're remembering a lie. but we've been living the truth. isn't that so? or is it...

asa ca am putea in viitor sa avem niste computere care sa inregistreze si sa redea perfect tot ceea ce ni s-a intamplat. every moment, every nuance. vom vedea astfel cat de lipsit de maretie a fost totul. ca vantul batea prea tare, fardul era imperfect si poate nu aveai ochii inchisi, si nu toata lumea a aplaudat[ :) ]. dar ironia este, ca atunci nu va mai fi o amintire...pentru ca nu va mai fi uman!. va fi cel mult o descriere a evenimentelor.

reformulez deci. oamenii stiu sa isi aminteasca.e tot ce pot face. dar nu stiu sa descrie cu exactitate...well, i stand by my right to remember..i stand by my right to live..i stand by my right to feel.to feel greater.and ultimately to be greater cause that's how i remember i was..and that's how i'll be.

and i invite u to do the same!

and if someone will ever ask for...exactness. let's hope the brain will tell him what i alwasy say:

"u don't want the truth.truth is boring..."

[track- maroon 5 - makes me wonder (uncut version baby!!)

just for fun

i've come to the ultimate conclusion, that our existence is rigged. we're not free, we're just a joke for someone higher, we're a gag, a method of entertainment on a boring saturday evening. we dance as it's signed..we are happy when good things happen and sad when things go wrong. how wonderfully funny must be to see the reactions of a humble human to factors like luck, love, death and hope. just put a little hope there, give a little luck at the start [ just to feel a little the sweet taste of expected victory ] and then distroy all the hope with an unexpected event. bang bang. u'll see the smile the energy the adrenaline the desperation the tears and the sad acceptations of facts..the whole human show, such emotive creatures...

we're just some puppets, we play our part. and when the lightning strucks,instead of losing your head, try to be a bigger person and hold your grip. u'll dissapoint the viewer,u'll be more than a monkey. and for sure u won't be a joker. like me.

the most important decision of your life

there comes a moment when u have to wonder. what drags you behind?

what's keeping u from achieving your potential? and why others make it?

it's hard.because you have to be honest. and that's really hard...

today i've heard something that might be the key, or anyway, one of the keys..

the biggest mistake u can make it's to say, when the alarm goes on, "just another 10 minutes".

that's definitely keeping u behind...

for the better.

despre...

pai..

ma gandeam la titlul blogului meu. poate cititorul meu se intreaba de unde vine. cred ca este timpul pentru o explicatie.

este in fapt doar o extindere a teoremei mele despre fereastra limitativa prin care se prives oamenii unii pe altii. acceptam deseori sa nu vedem decat ce vrem, doar o parte din oameni si sa nu cautam mai mult sa vedem ce este cu adevarat acolo. adanc ascuns sau deseori nici macar atat de adanc. acceptam o viziune 2D asupra celorlalte persoane. o viziune bidimensionala deci.

omul este insa o persoana 3D. avem atatea fatzete incat poate 3d nici macar nu e destul...si este poate imposibil sa cunosti pe cineva total intr-o viata. poate ca da. dar sigur poti cunoaste pe cineva foarte bine si foarte intim. foarte..tridimensional.

insa e normala frica de a fi descoperit. e normal sa nu stii daca ce se gaseste acolo. eul tau cand ramai in final singur cu tine in intunericul camerei tale. daca ce esti. va placea. sau este ceea ce persoana cauta...iti este frica ca ii vei speria pe toti. te infasori in zeci de imagini alternative si le oferi..pana cand?

pana cand te maturizezi. si ce implica asta. poate ca are o radacina comuna cu prietenia. si anume...acceptarea. acceptarea celuilalt. si acceptarea ta insuti.

intr-un fel. prietenia ne invatza sa acceptam. si acceptand invatam sa ne iubim. si astfel..ne maturizam...

ironic este ca prietenie ne invatza maturizarea. si maturizarea ne alunga cateodata prietenii..

rayne dixit : " maturizarea is...a bitch! "