u gotta do...

...what u gotta do.

- ganduri de sesiune -

pai, cum ziceam. trebuie sa faci , ceea ce trebuie sa faci. trebuie sa inveti , sa te concentrezi, sa nu iesi, sa nu pierzi timpul. fii eficient. work 100% of the time.

dar cumva,e neplacut sa faci ceea ce ai de facut. dar extrem de placut sa faci ceea ce nu trebuie. asa ca...ma gandesc, ca daca nu as avea nimik de facut. as face totul. pentru ca ar fi like breaking all the rulez.
" DO NOTHING!! " "oh fuck u! i'll do what i want. i'll work! hahaha, ce o sa imi FACI?? ha!!! "

dar , tot timpul am ceva de facut..asa ca nu fac nimik.

talk about irony.

so ppl. nu mai faceti nimik de acum incolo. it's for your own sake. d c?

cause I said so!

[ track the fray - how to save a life ]

jurnalul unei amnezii .

ziua 1. dimineata.

m-am trezit azi si pentru o secunda poate, nu mi-am amintit nimik despre mine.de fapt a fost mai mult decat atat, era ca si cum nu am fost nimeni. sau poate altcineva. apoi toate amintirile mi-au aparut si sunt iar eu,sunt R.numai ca am un sentiment ca totul e un fals,ca si cum nu sunt cu adevarat R.pentru ca daca sunt R, atunci cine a fost acolo in locul meu cand m-am trezit? sau cine este acum in locul meu,daca nu sunt eu R? sau poate ca eu si R suntem una si aceeasi persoana.insa asta nu imi explica de ce nu ma simt ca fiind R,desi toate amintirile si simturile imi zic ca sunt R.

ziua 1. un pic mai tarziu.

mi-am facut baie si am avut un moment ciudat in fata oglinzii. m-am recunoscut. aceeasi fata,
acelasi nas un pic prea mare, acelasi par lung si un pic cret,aceeasi privire. totusi cand m-am uitat mai adanc in ochii mei[sau a celui din oglinda de fapt] am simtit ca altcineva ma priveste din ei. ca si cum as fi prins in spatele acestui strain.dar am cotrol total asupra corpului si pot face ce vreau. poate ca am pierdut controlul sau sunt pe cale sa il pierd si cand il voi pierde unde voi disparea ma intreb.

acum plec la munca, poate ca totul e o impresie de dimineata ...

ziua 1. seara.

la munca totul a fost cum trebuie.nimeni nu a sesizat nici o diferenta nimeni nu era mirat ca am aparut acolo in afara de mine. eu eram mirat ca nimeni nu ma intreaba cine sunt,apoi mi-am dat seama ca arat la fel ca inainte. ca R.dar ma si purtam ca el insa ca un automatism, nu stiu sa ma port ca mine pentru ca nu stiu cum ma purtam[ sau daca sunt altcineva de fapt] si purtarea lui R imi este naturala cumva. si oricum e util sa pot face ce facea si el. pe la finalul zilei mi-am dat seama ca daca asta faceam si ieri inseamna ca si ieri eram tot R. prin extensie cred ca am fost R intotdeauna deci sunt R. nu sunt altcineva, sunt R! imiplace asta si adeavarul e ca ma
simt ciudat sa vorbesc despre mine la persoana a 3-a. insa ma roade ca sunt ca un strain pentru mine insumi...

ziua 2.

m-am trezit si toata ziua de ieri pare departe. ce ciudat sa te simti ca si cum nu ai fi aceasta persoan unica si ireproductibila. ma simt bine acum. e bine sa fiu eu. azi ma intalnesc cu F. nu ne-am mai vazut de o saptamana pentru ca a fost la parintii ei, sper ca nu va observa nimik ciudat in comportamentul meu pentru ca asta nu prea mi-ar pica bine. stiu ca mi-e dor de ea pentru ca o iubesc. si cand iubesti pe cineva e normal sa iti fie dor de persoana aceea. insa chiar o
iubesc eu? adica eu, R, chiar o iubesc sau vreau sa cred asta pentru ca asa ar fi normal si asta imi amintesc de ieri sau din celelalte zile??? m-a sagetat idea ca de fapt doar ar trebui sa o iubesc pentru ca e langa mine cand am nevoie de ea si ma sustine si imi place de ea...dar asta nu e iubire de fapt. sau nu e neaparat iubire.iubire e ceva mult mai complex. si sigur mult mai...mai total.
eu o iubesc?? poate ca eu nu o iubesc dar R o iubeste cu adevarat asa ca ... se pare ca inca nu
sunt in regula. pentru ca incep sa pun sub semnul intrebarii ceea ce simt!ceea ce simt EU!! oricum, dupa ce o sa o vad totul va fi mai bine.

day 2. seara.

mi-a sarit in brate cand m-a vazut asa cum face tot timpul si pe urma ne-am sarutat. a fost ca intotdeauna si chiar o iubesc. ce intrebare idioata,mi-e rusine de mine ca am scris asa ceva. apoi ne-am plimbat si am mancat ceva si mi-a povestit tot ce a facut si mergem la munte in week-end. la final am intrebat-o daca ma iubeste[nu stiu de ce...]
"da! sigur ca te iubesc!"
"da?d C? pe cine iubesti?"
"pe tine! pe barbatul care esti! micile tale lucruri,si felul in care ma privesti!"
"deci daca te-as privi la fel, si as vorbi la fel si as avea celasi gesturi si as arata la fel m-ai iubi la fel ?? "
a facut o pauza apoi a zis :
"pai ..ai fi tu nu? nu asta esti tu?? hai nu mai vb prostii!"

asa ca uite, are dreptate. asta e raspunsul la intrebarea mea.

e ca vorba aia: daca mergi ca o rata.macai ca o rata.si zici ca esti o rata...atunci esti o rata.

deci nu pot fi decat o rata, aaa..nu pot fi decat R. deja mi-e dor de ea cred ca o sa ii dau un telefon..

day 3. seara.

a fost inca o zi frumoasa. si acum ma uitam la stele. nu imi amintesc sa fi facut asta mai demult pentru ca lui R nu ii placea sa faca asta...dar acum imi place.asta ma face mai putin R?si mai mult cine??

am citit o carte azi si scria acolo ca evolutia noastra personala ne-ar putea duce la o senzatie de instrainare daca se face prea brusc pentru ca nu ne mai recunoastem...dar asta nu se intampla aproape niciodata pentru ca totul se invata treptat. e ca si cum iti creste parul..nu iti da nici o
senzatie dar daca ti-ar creste deodata cu 10 cm ne-am speria nu? si ca zilele acelea cand simti ceva nou si te simti diferit de ce ai experimentat si zici ca nu te simti ca tine, dar esti tot tu! asa sunt si eu acum...sunt tot eu..sunt sigur ca...sunt tot eu!
poate ca in noaptea aceea am avut o revelatie si m-a facut mai bun, un pic diferit...pe mine m-a facut mai bun!! pe mine, eu. R.

am decis ca nu voi mai scrie in jurnal de acum incolo si voi cointinua sa imi traiesc viata mea...pentru ca imi place foarte mult unde sunt. poate ca sunt doar norocosul care isi bate un cui in picior.asa ca nu voi mai scrie.


day n - dupa mult timp.

am dat din greseala peste jurnal in timp ce adunam lucrurile pentru noua casa[ ma mut cu F. ]. acum am terminat de recitit si ma simt un pic cutremurat parca. aproape ca uitasem toate astea si mi-a lasat un sentiment foarte ciudat.

E ingrozitor sa nu stii cine esti.


[track radiohead - nobody does it better]

memories are never true.

aren't! oamenii nu stiu sa isi aminteasca ceea ce s-a intamplat. pentru ca totul se invalmaseste cu implicarea emotionala. iar tot ce nu are implicare emotionala...well, nu merita amintit. cel care povesteste de fapt..creeaza. creeaza trecutul. asa cum cel care noteaza istoria o modeleaza.

ne amintim primul sarut[ that smell, that taste, the discovery..]. prima noapte [ atmosfera,intensitatea,teama,asteptarea...] ne amintim momente importante din viata noastra,zilele care ne-au marcat si totul e la superlativ. totul este ca in filme.a fost minunat. pentru ca inauntru, traim un film. sau de fapt, pentru ca filmul este ce avem inauntru si vrem sa ne reamintim...we're remembering a lie. but we've been living the truth. isn't that so? or is it...

asa ca am putea in viitor sa avem niste computere care sa inregistreze si sa redea perfect tot ceea ce ni s-a intamplat. every moment, every nuance. vom vedea astfel cat de lipsit de maretie a fost totul. ca vantul batea prea tare, fardul era imperfect si poate nu aveai ochii inchisi, si nu toata lumea a aplaudat[ :) ]. dar ironia este, ca atunci nu va mai fi o amintire...pentru ca nu va mai fi uman!. va fi cel mult o descriere a evenimentelor.

reformulez deci. oamenii stiu sa isi aminteasca.e tot ce pot face. dar nu stiu sa descrie cu exactitate...well, i stand by my right to remember..i stand by my right to live..i stand by my right to feel.to feel greater.and ultimately to be greater cause that's how i remember i was..and that's how i'll be.

and i invite u to do the same!

and if someone will ever ask for...exactness. let's hope the brain will tell him what i alwasy say:

"u don't want the truth.truth is boring..."

[track- maroon 5 - makes me wonder (uncut version baby!!)

another day. another fight.

BANG.

soarele te loveste drept in ochi printe jaluzele intredeschise si astazi decizi ca nu te vei intoarce pe partea celalata si vei continua sa dormitezi ci te ridici si faci o baie, dar nu inainte de a deschide larg geamul si sa lasi mirosul de tei sa iti patrunda in nari. este o zi frumoasa si cu toate ca de acum deja ti-ai amintit ca sunt atat de multe de facut totusi esti inca surprinzator de vesel.

ha.it's another day to go thru. planul de a razbate peste toate obstacolele pare foarte realizabil acum si iti vine sa razi. cum se face ca de fapt totul este asa de simplu??

imbracat si parfumat te indrepti spre iesire, si soarele te izbeste inca odata incalzindu-ti fata si reamintindu-ti ca esti norocos sa traiesti. zambesti din nou si pornesti la drum. este inca dimineatza si mai este mult pana cand te vei putea relaxa total,seara, dar stii ca maine vei lasa in mod special jaluzele deschise..pentru ca in definitiv. viata trebuie traita, nu dormita.

track- robbie williams- lose some win some.

finish it.

sunt unul din acei oameni ghinionsti cred. nu stiu. sometimes i feel this way. there were times when i felt lucky to be me..but fewer and fewer lately...and it just seems like my life's so not fair...

and frankly i'm not too keen on living right now.

but just here. just when i get here. i start to wonder if i'm just giving up too easily on my chances. my future. and me , generally speaking. can i try harder? could i do better? hell.i don;t know.

right now i don't feel like i can. i just don't think i have something to do with all this...it's plain unfair...

tomorow's justice...tomorow's pain..

wrong word.right description.

so i was at someone's house and her mom was doing her mom things round there while we were looking over some school stuff.

at one point her mom went by ,stoped , looked at me and said :

" why don't you two do more team-work for school? she never does anything on her own!!"

"yeah i do" said the girl [ we could call her the scheleton's designer ]

" u are smart, she is beautiful, i'm sure you could work something up!" [ hahaha ]

i was like " thank you, i'm sure she's smart too " [ hahaha ]

" what did i say? "

" beautiful "

" are u sure?! "

the girl in question responded pretty angry: " YES!! "

---

cand le spui ca sunt frumoase nu le place, daca le spui ca sunt destepte iti zic ca inseamna ca nu le gasesti frumoase. so ce vor de fapt fetele?

dunno, dar pot zice ca eu stiu ce vreau. o fata si frumoasa si desteapta :D

i'm so unique, huh...

to sleep.perchance to dream.

Cate lucruri iti pot trece prin minte din momentul cand ea spune raspunde la telefon si tu spui "buna". Cateodata.

Tot timpul am crezut ca asa e viata. Unii castiga, altii pierd. Nu m-ar deranja daca nu as simti ca totusi nu e corect. unii pur si simplu castiga orice ar face, iar altii pur si simplu pierd.dupa un timp iti dai seama ca asta e si nu ai de ales, te resemnezi.asta daca pierzi. iar daca esti din cealalta tabara, nici macar nu te gandesti prea mult la asta. gandurile de genul asta nu prea au timp sa apara in mintea unui castigator. ai de luat un trofeu. ai de condus o domnisoara, si bineinteles, zambetul. trebuie sa zambesti cand castigi.

Asa ca stateam si ma intrebam cum am ajuns in situatia de a juca acest joc . daca nu as fi lasat sa se ajunga aici nu as fi putut castiga sau pierde niciodata. as fi fost ales automat castigator. sau doar as fi fost. nici o problema pentru mine. dar totusi am ajuns sa joc.

initial m-a lovit un pic pentru ca nu eram inca gata sa accept ce stiam . ca nu sunt de partea aceea norocoasa a oamenilor nascuti sub steaua care trebuie. si desi stiam, asta nu inseamna ca trebuia sa si accept. vreau sa zic. destinul se mai si schimba nu? dar uite ca dupa ce am inceput sa joc mi-am dat seama ca poate am pierdut deja, si m-am gandit ca nu ar fi asa rau daca as pierde cu demnitate. pacat ca imi pierdusem demnitatea cam dupa prima repriza...

si de fiecare data dupa ce auzeam vocea ei , imi dadeam seama cat de rau e nu sa pierzi,ci sa pierzi meciul secolului. oamenii vin si te felicita, ai fost acolo, ai participat, da sigur, cealalta echipa ia gloria , faima si fata. dar nu iti face griji cineva isi va aminti si de tine un pic. altii nu au ajuns nici pana aici. si atunci zambesc. tot nu pot avea altceva...

dupa aceea totul e doar o reeditare al acelui meci. nu numai ca pierzi, dar chiar te astepti sa pierzi inca din start. probabil ca asta e momentul cand devii un ratat. nici nu te mai mira. dar la final continui sa zambesti, si altii ca tine iti pot vedea in ochi infrangerea si resemnarea,si iti zambesc si ei inapoi. oricum, ce mai conteaza, nu?

din cand in cand insa, simti un mic gol in stomac si iti dai seama ca e chiar sperantza, ultima ramasa in cutia aia blestemata [ fapt cat se poate de ironic avand in vedere ca tot ce a iesit din cutie a adus lucrurile rele oamenilor " moartea, boala, etc ". iar ultima ramasa e cea care ii ajuta sa traisca in continuare, dar e cumva invers, caci eu credeam ca ce e in cutie nu influentzeaza omul, tocmai daia a trebuit sa fie deschisa.....dar acum, asta e legenda ]. speri cateodata ca maine va fi mai bine, si vei reusi poate in final sa invingi.

destinele pot fi invinse...iar invinsii pot deveni invingatori...

apoi ii spui pa.inchizi telefonul si , ciudat, iti trec prin minte doar doua cuvinte care totusi nu iti alunga iluziile ca ceva s-ar putea schimba vreodata:

" Game Over".

the patience..

... to wait the sweetest second, and so to make it even sweeter.

... to make the little steps, those who take u to the greatest victory.

... to see what holds tomorow, but to live for today.

... to fight the urge, and find the right time.

... to hope for better times,the joy that they came.

... to stay for the sunrise, and the magic attached.

and the unpatience for the day you'll have this patience....:)

sometimes, a fantasy..

... of good times, and happiness.

se intampla asa cateodata. ai o zi grea, nimic nu se leaga , esti obosita si vrei doar ca ajungi acasa, sa dormi si sa uiti. cateodata te sperii de zile ca astea pentru ca par atat de repetate incat stransoarea asta a vietii devine si mai vizibila. si mai deprimanta. te urci in masina si mergi spre casa, iar traficul iti reaminteste doar d c ti-ai dori sa ai metroul personal. parchezi cu greu si cand cobori si iti vezi casa si pentru prima data respiri cu adevarat pe aceasta zi aerul de primavara si simti mirosul de flori, de viata, de nou. poate nici nu realizezi ca ai simtit asta , dar pentru un moment undeva , ceva a simtit mai adanc decat toate partile rele ale acestui azi. mergi mai departe.

intri un pic pe net, mananci ceva, te uiti la survivor, faci o baie calda si lunga, cauti doar picatura de relaxare sa te departeze de tine de azi, care poate nici nu simti ca esti tu.

e deja intuneric si te bagi in pat cu o carte sau nu. sper s-adormi ma repede si sa poti visa, caci visele sunt libertate cateodata, sunt cealalta parte a zilei, si poate vei fi norocoasa.

adormi.

si atunci se intampla minunea programarii noastre genetice de a nu putea cu adevarat sa controlam ce simtim si ce ne atinge. secole de conditionare, milenii de evolutie se zbat pentru a scoate la iveala ce e natural frumos uman. si asa apare visul..

apoi te intorci pe partea cealalta si cineva care ar privi ar putea spune ca ai reusit inca odata sa invingi ziua, presiunea, lumea in care traiesti... ganguresti cu un zambet:

" viata este frumoasa.."