wrong word.right description.

so i was at someone's house and her mom was doing her mom things round there while we were looking over some school stuff.

at one point her mom went by ,stoped , looked at me and said :

" why don't you two do more team-work for school? she never does anything on her own!!"

"yeah i do" said the girl [ we could call her the scheleton's designer ]

" u are smart, she is beautiful, i'm sure you could work something up!" [ hahaha ]

i was like " thank you, i'm sure she's smart too " [ hahaha ]

" what did i say? "

" beautiful "

" are u sure?! "

the girl in question responded pretty angry: " YES!! "

---

cand le spui ca sunt frumoase nu le place, daca le spui ca sunt destepte iti zic ca inseamna ca nu le gasesti frumoase. so ce vor de fapt fetele?

dunno, dar pot zice ca eu stiu ce vreau. o fata si frumoasa si desteapta :D

i'm so unique, huh...

to sleep.perchance to dream.

Cate lucruri iti pot trece prin minte din momentul cand ea spune raspunde la telefon si tu spui "buna". Cateodata.

Tot timpul am crezut ca asa e viata. Unii castiga, altii pierd. Nu m-ar deranja daca nu as simti ca totusi nu e corect. unii pur si simplu castiga orice ar face, iar altii pur si simplu pierd.dupa un timp iti dai seama ca asta e si nu ai de ales, te resemnezi.asta daca pierzi. iar daca esti din cealalta tabara, nici macar nu te gandesti prea mult la asta. gandurile de genul asta nu prea au timp sa apara in mintea unui castigator. ai de luat un trofeu. ai de condus o domnisoara, si bineinteles, zambetul. trebuie sa zambesti cand castigi.

Asa ca stateam si ma intrebam cum am ajuns in situatia de a juca acest joc . daca nu as fi lasat sa se ajunga aici nu as fi putut castiga sau pierde niciodata. as fi fost ales automat castigator. sau doar as fi fost. nici o problema pentru mine. dar totusi am ajuns sa joc.

initial m-a lovit un pic pentru ca nu eram inca gata sa accept ce stiam . ca nu sunt de partea aceea norocoasa a oamenilor nascuti sub steaua care trebuie. si desi stiam, asta nu inseamna ca trebuia sa si accept. vreau sa zic. destinul se mai si schimba nu? dar uite ca dupa ce am inceput sa joc mi-am dat seama ca poate am pierdut deja, si m-am gandit ca nu ar fi asa rau daca as pierde cu demnitate. pacat ca imi pierdusem demnitatea cam dupa prima repriza...

si de fiecare data dupa ce auzeam vocea ei , imi dadeam seama cat de rau e nu sa pierzi,ci sa pierzi meciul secolului. oamenii vin si te felicita, ai fost acolo, ai participat, da sigur, cealalta echipa ia gloria , faima si fata. dar nu iti face griji cineva isi va aminti si de tine un pic. altii nu au ajuns nici pana aici. si atunci zambesc. tot nu pot avea altceva...

dupa aceea totul e doar o reeditare al acelui meci. nu numai ca pierzi, dar chiar te astepti sa pierzi inca din start. probabil ca asta e momentul cand devii un ratat. nici nu te mai mira. dar la final continui sa zambesti, si altii ca tine iti pot vedea in ochi infrangerea si resemnarea,si iti zambesc si ei inapoi. oricum, ce mai conteaza, nu?

din cand in cand insa, simti un mic gol in stomac si iti dai seama ca e chiar sperantza, ultima ramasa in cutia aia blestemata [ fapt cat se poate de ironic avand in vedere ca tot ce a iesit din cutie a adus lucrurile rele oamenilor " moartea, boala, etc ". iar ultima ramasa e cea care ii ajuta sa traisca in continuare, dar e cumva invers, caci eu credeam ca ce e in cutie nu influentzeaza omul, tocmai daia a trebuit sa fie deschisa.....dar acum, asta e legenda ]. speri cateodata ca maine va fi mai bine, si vei reusi poate in final sa invingi.

destinele pot fi invinse...iar invinsii pot deveni invingatori...

apoi ii spui pa.inchizi telefonul si , ciudat, iti trec prin minte doar doua cuvinte care totusi nu iti alunga iluziile ca ceva s-ar putea schimba vreodata:

" Game Over".

the patience..

... to wait the sweetest second, and so to make it even sweeter.

... to make the little steps, those who take u to the greatest victory.

... to see what holds tomorow, but to live for today.

... to fight the urge, and find the right time.

... to hope for better times,the joy that they came.

... to stay for the sunrise, and the magic attached.

and the unpatience for the day you'll have this patience....:)

sometimes, a fantasy..

... of good times, and happiness.

se intampla asa cateodata. ai o zi grea, nimic nu se leaga , esti obosita si vrei doar ca ajungi acasa, sa dormi si sa uiti. cateodata te sperii de zile ca astea pentru ca par atat de repetate incat stransoarea asta a vietii devine si mai vizibila. si mai deprimanta. te urci in masina si mergi spre casa, iar traficul iti reaminteste doar d c ti-ai dori sa ai metroul personal. parchezi cu greu si cand cobori si iti vezi casa si pentru prima data respiri cu adevarat pe aceasta zi aerul de primavara si simti mirosul de flori, de viata, de nou. poate nici nu realizezi ca ai simtit asta , dar pentru un moment undeva , ceva a simtit mai adanc decat toate partile rele ale acestui azi. mergi mai departe.

intri un pic pe net, mananci ceva, te uiti la survivor, faci o baie calda si lunga, cauti doar picatura de relaxare sa te departeze de tine de azi, care poate nici nu simti ca esti tu.

e deja intuneric si te bagi in pat cu o carte sau nu. sper s-adormi ma repede si sa poti visa, caci visele sunt libertate cateodata, sunt cealalta parte a zilei, si poate vei fi norocoasa.

adormi.

si atunci se intampla minunea programarii noastre genetice de a nu putea cu adevarat sa controlam ce simtim si ce ne atinge. secole de conditionare, milenii de evolutie se zbat pentru a scoate la iveala ce e natural frumos uman. si asa apare visul..

apoi te intorci pe partea cealalta si cineva care ar privi ar putea spune ca ai reusit inca odata sa invingi ziua, presiunea, lumea in care traiesti... ganguresti cu un zambet:

" viata este frumoasa.."

just for fun

i've come to the ultimate conclusion, that our existence is rigged. we're not free, we're just a joke for someone higher, we're a gag, a method of entertainment on a boring saturday evening. we dance as it's signed..we are happy when good things happen and sad when things go wrong. how wonderfully funny must be to see the reactions of a humble human to factors like luck, love, death and hope. just put a little hope there, give a little luck at the start [ just to feel a little the sweet taste of expected victory ] and then distroy all the hope with an unexpected event. bang bang. u'll see the smile the energy the adrenaline the desperation the tears and the sad acceptations of facts..the whole human show, such emotive creatures...

we're just some puppets, we play our part. and when the lightning strucks,instead of losing your head, try to be a bigger person and hold your grip. u'll dissapoint the viewer,u'll be more than a monkey. and for sure u won't be a joker. like me.

silence talks

zile ciudate si pline de intelesuri oare sau doar noi incercam sa le facem sa conteze si sa nu spunem la final candva ca am trait degeaba cand poate asta facem caci de ce altfel am avea atata nevoie de validare a semnificatiei fiecarei clipe ce se scurge prin si nu pe langa noi oare

cine stie pana la urma...

the most important decision of your life

there comes a moment when u have to wonder. what drags you behind?

what's keeping u from achieving your potential? and why others make it?

it's hard.because you have to be honest. and that's really hard...

today i've heard something that might be the key, or anyway, one of the keys..

the biggest mistake u can make it's to say, when the alarm goes on, "just another 10 minutes".

that's definitely keeping u behind...

for the better.

fleeting moment of optimism

" i have dreamed my path tonite/
was escorted by two angels/
And they looked at me in anger/
Desperation,hope and faith/

i waked up confused but certain
i won't dissapoint my angels
Cause i've seen the future,brother
And is great. "

misunderstanding

" oh Doamne! oh Doamne! unde sunt?! ce se intampla?! "

tipatul mi se opri undeva in gatlej cand am realizat ca eram legata de un scaun si aveam gura acoperita de banda adeziva.

" oh Doamne! s-a terminat! o sa mor! s-a terminat! "

nu inteleg cum am ajuns aici, adica ieri luam cina la el acasa. gatise pentru mine cu ocazia Zilei Indragostitilor si totul era asa de bine. Apoi..nu mai imi amintesc...

El.Dar cum se poate...

-
" aa...urasc sa mananc singur, tu nu?"

m-am uitat circumspecta la barbatul elegant care tocmai se apropiase de masa mea.

" partenerul meu de afaceri tocmai m-a lasat balta. se pare ca nu sunt la fel de important ca sedinta ce a aparut asa ca...cum ziceam, urasc sa mananc singur!"

" mda..nici mie nu prea imi place. dar eu nu sunt singura!"

s-a uitat in dreapta in stanga, apoi la mine intrebator.

"adica..da..acum sunt. dar nu eram mai devreme am venit cu...in fine, acum sunt sigura ok" am ras.

"atunci nu te va deranja sa ma mut la masa asta, promit sa fiu amuzant! " a spus el zambind ghidush.

"bine, va invit alaturi de mine!" si am facut o mica plecaciune.

Si chiar a fost foarte amuzant si la final mi-am dat seama ca nu mai doream sa plece asa repede, si m-am simtit usurata cand mi-a cerut numarul sa "mai mancam impreuna cand toata lumea in jur ne va lasa balta " .

In urmatoarea luna ne-am intalnit foarte des si, in mod deloc surprinzator am devenit un cuplu. Incepusem sa ma gandesc ca poate...imi gasisem jumatatea.

Apoi m-a invitat la el pentru cea mai romantica cina de Valentine's, nu ca ar fi crezut prea mult in sarbatoarea asta dar mi-a zis ca orice motiv e la fel de bun pentru a face ceva pentru mine.

Singurul lucur care imi dadea de banuit era ca nu vroia sa il prezint prietenilor mei sa nu mai vorbim de parinti.Dar mi-a promis ca dupa aceasta zi va incerca sa fie mai "sociabil".

Cina a fost de vis si totul era asa cum trebuia sa fie,cum mi-am inchipuit de atatea ori dar niciodata nu mi se intamplase, eram cum sa zic, in al noulea cer. Dupa ce am dansat ne-am asezat pe canapea mi-a zis ca imi pregateste o ultima supriza zilei. Mi-a zis sa imi inchid ochi. Apoi...

Am simtit o carpa pe fata mea care ma sufoca, si mi-am pierdut cunostintza..

-

"nu se poate! pur si simplu...nu se poate!! totul e un vis. un cosmar!!"

Deodata s-au aprins luminile in jurul meu si am vazut c eram intr-o camera simpla. in fata mea era o masa goala iar eu eram imbracata doar cu o bluza de spital. Se auzeau niste zgomote dincolo de usa si in sfarsit credeam ca totul avea sa se termine si ma voi trezi alaturi de el in pat.

Apoi usa s- adeschis si a intrat el. Era imbracat intr-un halat alb si avea intr-o mana un cutit si in cealalta ceva ce semana cu o trusa de scule, ca acelea pe care le vezi in reclamele pe la televizor. S-a apropiat de mine zambind.

Atunci mi-am dat seama ce rau ma inselasem. Nu avea sa se termine. Ci,era dabia inceputul...

END.