state of mind

esti optimist daca cand te culci la 4 dimineata iti pui alarma la 9.

esti realist daca cand te culci la 4 dimineatza iti pui alarma la 11.

si esti pesimist daca la 4 dimineatza decizi ca mai bine nu te culci deloc pentru ca orium nu o sa te trezesti la timp pentru nimic si asa castigi timp. apoi cazi rapus de oboseala la 8 dimineata si iti distrugi ziua dormind.

problema cu pesimismul este ca creeaza un cerc vicios din care este din ce in ce mai greu sa iesi pe masura ce te afunzi. si daca ar fi doar asta...

asa ca , culcarea la 12 trezirea la 7. be an optimist!

gazing at the stars

Cum stateam intins privind cerul, l-am simtit venind de cand era inca departe. Incepuse sa se innopteze si ma gandeam ca ar trebui sa fac asta mai des, ca poate,daca as sta mai des sa privesc lumea si sa ii inteleg frumusetea si complexitatea, as fi mai fericit. Am cautat mult pana sa gasesc acest loc in care sa ma asez si sa fiu incojurat de natura,priveam norii inrositi de apusul soarelui dar inca albastri,ma uitam in dreapta si vedeam campul aplecat de de floarea-soarelui si in stanga o livada de meri infloriti.Totul era perfect si corpul imi vibra de anticipare. Momentul era aproape.

Pe masura ce se apropia,gandurile incepusera sa mi se invarta din ce in ce mai repede in cap.Cum am ajuns aici, de ce sunt aici,daca nu cumva fac o greseala.Stiam ca ma voi intreb asta,si hotarasem ca nu voi da inapoi.Dar sentimentele acestea care ma copleseau,de comuniune,de impacare erau noi si nu le asteptasem si samanta indoielii incepuse sa apare in mintea mea.

Am zambit amindindu-mi cum ma privea cand ii povesteam cate o intamplare sau dupa ce faceam ceva absolut normal si am inceput sa rad de-abinelea cand mi-am dat seama ca sunt un prost.Inca un prost care crede ca asta va schimba cu adevarat ceva,ca va face lucrurile mai simple si ca va fi impacat.Inca un las de fapt.Cred ca am avut atunci, chiar atunci, un moment din acela de claritate cum citesti ca au unii oameni cateodata si le schimba viata total. Chiar cred asta si de fiecare data cand spun cuiva ii vad sceptismul din ochi,le vad cinismul,deja un prim instinct pentru multi,aparandu-le pe fata.

Deja zgomotul apropierii lui ma surzea si desi acum pare incredibil,am trait cateva ore in acele putine secunde ramase.Am revazut-o.I-am vorbit.Si m-a iertat.M-am iertat.Nu era oricum vina ei ca am ajuns aici.Nu era vina ei ca a murit dupa doar atat de putin timp de la casatoria noastra.Si nici a mea.Asta era important.Totusi nu era nou.Am tot auzit aceste lucruri in ultimii trei ani de terapie dar niciodata nu m-au atins ca in secundele acelea.Acesta este momentul meu de claritate.Si de aceea sunt aici sa va povestesc.

Cand era atat de aproape,aproape prea tarziu,a scos acel sunet.Un strigat sfasietor,care ma implora sa nu fiu slab.Asa mi s-a parut oricum si atunci am sarit in dreapta si m-am aruncat pe marginea drumului abrubt,m-am rostogolit pana am ajuns in lanul de florea-soarelui si am ramas intins acolo, privind din nou cerul. Trenul trecea pe langa mine cu viteza,lasand in urma un zgomot,acum, linistitor. Tac-tac.tac-tac.

Au trecut patru ani de atunci dar inca, si cred ca pentru totdeauna, mirosul de floarea soarelui imi va aduce un zambet pe buze si un sentiment de recunostinta si bucurie pentru ca sunt inca aici. Iar cateodata , pe seara, ma poti gasi in gara urmarind trenurile care vin si pleaca, de pe o banca ,fara sa ma urc vreodata in vre-unul si fara bagaj.Pentru ca cateodata simt nevoie sa mi se reamintesca ca sunt doar un prost.Un prost care crede.

nu e de ajuns sa fii norocos.

trebuie sa si stii esti. trebuie sa admiti cu fiecare celula ca esti,sa radiezi fericirea care vine cu norocul,implinirea. sa zambesti. sa fi la un pas de moarte si sa iti zic. i'm ready to die. dar so happy to live. sa simti.sa imparti. sa speri. sa vrei. sa ai pasiune. sa nu uiti. si sa te porti astfel incat nici ceilalti sa nu uite.

sa nu te trezesti intro zi ca nu mai stii de ce traiesti dar nu vrei sa mori...si cand te doare iti doresti sa nu te mai doara. dar numai pentru ca nu iti place durerea nu pentru ca durerea te opreste de la a face ce iti doresti in viata si cu timpul tau.

alunga-ti gandurile rele si gaseste fericirea si multumirea in existenta de zi cu zi.si va deveni mai buna. si mai satisfacatoare! alunga-mi gandurile rele si gaseste-mi fericirea...VREAU.

im sick of being scared. im ready to be happy....i want to.

truth or dare?

orice inceput. este de fapt un final deghizat. poate chiar acolo.poate in alta parte.

acolo. pentru ca speranta creeaza ceva. orice inceput da speranta. iar cand ceva este creat poate fi si distrus. nimeni nu stie insa cand , cat de curand..unii nu stiu nici daca.

dar mai des in alta parte. energiile isi schimba directiile. si cu cat mai putina energie dreneaza o anumita parte a vietii. cu atat partea aceea sufera mai mult. eventual, moare.

este corect? nu. sau poate. da... nu stiu de fapt. poate ca e un lucru care este dincolo de morala. este un mers al lucrurilor. nu exista vinovati. nu exista inocenti. doar exista rezultatul.

idea este,daca chiar trebuie sa fie o idee, ca finalul sa contina si amintirile existentei. sa fie un final cu inteles.cu substanta. un final fara regrete. doar in contextul in care exista acest final. din exterior,poate ca nu este nimic, sau poate e ceva spectaculos. sau poate ca e o veste mondena.

imi vine in minte o supernova. te uiti pe telescop si vezi acea explozie , parca cu incetinitorul. este uimitor. este un show natural si impunator. dar in fapt, este un final. un sfarsit al unui sistem solar. un final ce nu spune nimic despre vietile entitatilor care au locuit acel sistem. sau daca chair au existat acele entitati...

toti ar trebui sa ne dorim. ca moartea sa ne fie dulce.

si sa nu uitam..ca finalul. este si el un inceput....

a midnight summer dream.

mi-am uitat directia si am inceput sa ma invart in cerc. mi-am lepadat dorintele si m-am supus sortii. mi-am abolit sentimentele si a incetat sa mai imi pese.

am murit. in fiecare zi cate un pik. in fiecare zi la fel. pana cand si asta a devenit trivial. pana cand si moartea nu mai insemna nimic. decat o rutina. spala.clateste.repeta.

trebuie sa te adaptezi cand esti prins.trebuie sa iti creezi o realitate destul de veridica pentru a o putea accepta. destul de slaba pentru a nu o lua in serios. destul cat sa nu innebunesti. in timp ce un colt ascuns al mintii cauta.cauta o scapare.

cuvintele te pot salva mi-a zis. sentimentele te pot salva. mi-a zis din nou. exprima-te si vei fi salvat. iubeste si te vei elibera. i-am ras in fata dar nu a reactionat. mi-a zambit. ai uitat. ai uitat cum era a zis. dar nu e prea tarziu. cuvintele.sentimentele.elibereaza-te.salveaza-te. traieste. repeta.repeta.repeta.

ca o mantra imi sunau in cap. trecutul. trecutul trebuia sa fie cheia. greselile. alegerile. regretele.
nu mai credeam in mine de mult. e greu sa asculti din nou. dar iar mi-a vorbit si m-a tinut de mana. si mi-a zis ca trebuie sa pot.ca pot.

vedeam cum clepsidra se scurge.cum nisipurile din jurul meu sunt din ce in ce mai aproape de a ma sufoca. cum ea imi zicea sa cred.cum muream. cum ma luptam. cum pierdeam. i-am zis ca e prea tarziu. nu mai e nimik aici. sunt deja mort. i-am dat drumul la mana si am inceput sa rad de ea. i-am zis ca e copilaros sa creada,i-am zis sa plece cat mai poate.

apoi s-a auzit sunetul de final. si tot nisipul a navalit peste mine.pentru o ultima data. am tras aer in piept.am expirat. am repetat. m-am uitat sa ii mai vad odata parul,zambetul,ochii. sa ii vad bluza neagra in timp ce se departeaza si scapa. si numai acest gand m-a bucurat si ceva a inceput sa se miste din nou in mine. o lumina in abis.nimic. dar totusi era un sentiment..

apoi am vazut-o langa mine. i-am zis ca e proasta.am tipat la ea. dar ea se uita la mine si ma tinea strans de mana. nici nu imi dadusem seama. nisipurile cadeau acum peste noi si incepusera sa ii acopere gura. murea. murea odata cu mine.

si pe cand nu mai puteam respira deloc. pe cand nu ma vedeam nimic. pe cand nu mai auzeam nimic. m-am gandit. m-am gandit ca nu e prea tarziu. pentru mine. pentru ea....

de ziua mea.pentru voi.

trebuie cateodata sa te asezi si sa multumesti pentru ca ai ce ai. sa apreciezi ce ai pentru ca vei plange cand le vei pierde...e un sentiment frumos sa apartii. e un sentiment frumos sa simti ca oameni care merita si pe care ii respecti ...te apreciaza..

dar inca simt mancarimea aceeaa,vocea aia rea care intreaba.." d c?? d c? merit? meriti? nu cred ca meriti razvanel..."

incerc sa push it back where it belongs. si incerc sa fiu mai bun pentru a stii ca merit...dar acum.

vreau doar sa multumesc tuturor for being there.for being great.

much luv ppl...

this salitos is for u all.

the bad part.

bey deci nimik nu mai e cum trebuie pe lumea asta cand si the good guys are bad.
prietenii stiu de ce.

maybe it hurts for a reason.

Maybe it hurts for a reason.I stood there,fascinated again how your eyes turn from light green to dark green based on your feelings,and couldn’t help thinking how bad i blew it. How my idiotic nature,intersected with something that could be such a good thing,decided to destroy again the chance.Because I don’t deserve it...

I tried to express what I feel.But the words danced around the subject,and couldn’t surprise the essential.I couldn’t force myself to say it.And once again the sadness that floats in your eyes made my stomach shrink.i wanted to take that sadness away,put it in a bubble, and leave it there forever.if I could…

U stood up and I needed to hug you ,to feel the touch of your tanned skin,the fresh smell of your hair,the promise of happiness.But I’ve seen it in your body language and in your look that this wouldn’t be good.You just wanted me to stay away and to disappear.And right then , I wanted that too.

After that u walked into the bus,and as the bus’s doors closed I got a last glance at your floral apparence and felt like another sad story started for me.because my stories always start with the end.

[track sunrise avenue - fairtytale gone bad ]

and because i can't.

i can't get everything done my way. i can't act anyway and suppose to get my results. i can't get away with it. and i'm happy for that. let's just hope that because of it i'll get someplace where i can really appreciate what i have. keep what it's good for me. and stop making stupid things and stop taking stupid decisions.

this way.maybe i'll stop kicking myself all the time.

cause it hurts...

[ track marilyn manson - heart shapped glass ]