Friday, December 28, 2007

love is cruel.



am crezut pentru un moment ca iti pasa. atunci am ezitat. privirea ta adanca s-a infipt in ochii mei si toate amintirile despre noi s-au revarsat asupra mea,dintr-un loc in care fusesera ascunse de atata vreme. am vrut cu adevarat sa cred ca totul se mai poate schimba si ca dragostea noastra va invinge,insa stiam ca nu va fi posibil. era,dupa toate standardele, prea tarziu. te-am invinuit ca s-a ajuns aici si ca d-abia acum ai inceput sa regreti,sau cel putin asta cred ca am putut sa inteleg. ca ti-ai dat seama ce ai pierdut si cum iti va afecta asta restul vietii. vreau sa marturisesc ca mi-a parut rau. poate , daca as avea o a doua sansa as fi facut lucrurile altfel. dar, in apararea mea vreau sa spun, ca te voi iubi in continuare,in mintea si sufletul meu.

dupa acea privire ai inceput sa tipi si ai distrus momentul. ai stricat ce ar fi putut fi , un ramas bun frumos. asa, a trebuit sa iti tai mai intai gatul si totul s-a umplut de sange murdarind ceea ce speram sa fie,opera mea de arta. asta m-a enervat, si dupa ce tipatul ti s-a stins am inceput,frustrat, sa infig cutitul in fiecare parte a corpului tau fara nici o ratiune. am citit in ziar ca ai fost injughiata de cinzeci si patru de ori. m-am bucurat insa cand am aflat,deja ma calmasem, ca doctorii au spus ca probabil nu le-ai simtit decat pe primele doisprezece.

aceasta este marturisirea mea iubito, si sper ca macar la final sa fi inteles. dar iti mai spun un ultim lucru.

sunt in sfarsit, dupa atata timp, fericit.