Wednesday, April 16, 2008

pathing


pic pic. una cate una .

drumul ii fu neted si fin.istovi un pic pe o geana si apoi isi dadu drumul.aluneca rapid pe marginea nasului apoi deraie pe obrazul ei catifelat si se indrepta cu viteza spre buze.

gustul sarat ii aminti de felul cum se simtea,de ce si cum sa ii treaca. se strese la ochi si ridica telefonul. era timpul sa puna capat,intr-un fel sau altul.forma numarul incet,fiecare cifra parca intiparindu-se in inima cu foc lasand cicatrici. apoi telefonul incepu sa sune...

--

se uita la mobil de mult timp, nu mai stai de cat de mult timp, pentru ca oricat de stupid ii parea era vorba de zile, multe zile. in somn se gandea ca va suna,iar cand era treaz il verifica periodic.

astepta. si simtea ca se va intampla. ca un copil care,culcandu-se in seara de Craciun se roaga sa vina Mosul si sa ii aduca biciclet mult dorita,stiind in acelasi timp ca Mos Craciun nu exista iar ca parintii i-au luat o masinutza de data asta, dar dorindu-si, asteptand sa gaseasca acolo acea bicicleta albastra, si sa vada mirarea de pe fata parintilor lui..mirarea si uimirea ca ceea ce i se intampla lui este real.

apoi , telefonul se trezi la viata. stia cine este,tonul personalizat o dadea de gol. in sfarsit suna. iar totul avea sa fie bine..