Tuesday, May 26, 2009

si pentru tot ce nu am zis...


si nu te-am abandonat cand as fi putut ci te-am tinut de mana cand ti-a fost frica.
si nu am facut-o ca sa iti arat ce viteaz sunt ci pentru ca asa am simtit.
si nu am ras de tine cand ai fost prostutza ci te-am imbratisat si ti-am zambit.
si nu pentru ca ceea ce ai facut ci pentru ca erai atat de simpatica.
si te-am sarutat cand m-ai privit provocator dar nu numai pentru ca erai atragatoare ci pentru ca ma atragea stilul tau de a fi.

si ti-am lasat urme pe spate si pe gat nu ca sa iti arat cat de viril sunt ci ca sa stiu ca esti a mea.

si nu ti-am zis nimic din toate astea ci te-am lasat sa crezi ce-ai vrut.

si rau am facut.

Friday, May 22, 2009

just a thought


We're so busy being cool that we forget to be grateful.

Or maybe i am.

And maybe i'm sorry.

Monday, January 26, 2009

forbidden shadows


Copiii mi-au pus porecle.Stiu asta pentru ca ii aud cand trec prin fata casei mele, si pentru ca, pe cand eram de varsta lor am pus si eu aceleasi porecle oamenilor ca mine.Nu le port pica.Unii imi zic "vrajitorul" altii "ucigasul-de-copii" si chiar "diavolul".

Ceea ce eu stiu,iar ei inca nu, si poate nu vor afla niciodata, este motivul pentru care au nevoie sa imi zica intr-un fel sau altul.Motivul este simplu,primordial si rece.Frica.Copii nu pot trai cu frica,viata lor e doar un slalom printre frici,dar rar se intampla ca una dintre ele sa ii posede.Se debaraseaza atat de usor de ele,un nume,un act fizic cum ar fi plansul si pe urma dispare.Frica a fost invinsa pentru a nu se mai intoarce niciodata.Acuma nu mai sunt batranul necunoscut si infricosator, acum sunt vrajitorul , acum sunt ucigasul, si, desi pare contraintuitiv,acum ma pot lovi cu bulgari de zapada sau pot lasa o carpa aprinsa la usa mea.Nu mai le este frica. Dar nu ma deranjeaza si nici nu conteaza.

Parintii insa conteaza,ei asculta ce le spun copii seara camd vin acasa dupa o zi de joaca, se uita pe geam din cand in cand dupa ei,iar frica lor,mai puternica si mai periculoasa ca orice frica de copil,dublata de imginatie, ii tine treji. Ei stiu ca nu sunt vrajitor, dar nu stiu daca sunt sau nu un ucigas , un psihopat, un pedofil.Asta ii tine langa fereastra.Asta ma face sa zambesc.

De aceea ranjesc, cand ma vezi tarand prin curte sacul negru cu gunoi si tu stai si te intrebi daca chiar este doar gunoi, daca nu cumva dara aia este sange de om sau niste apa murdara, si daca ar mai trebui sa iti lasi copilul afara.Si data viitoare cand vei mai privi peste gardul meu,data viitoare cand vei spiona crezand ca nu te vede nimeni,manat de frica,o sa vezi lucruri si mai infricosatoare si o sa incepi sa nu mai poti dormi.Iar timpul va trece.Copiii se vor muta la casele lor,insa eu voi ramane aici.

Si cu cat vei lasa frica sa iti manance mai mult din constiinta, mai mult din imaginate, cu atat vei pierde mai mult contactul cu realitatea si in final,intr-o zi,te vei trezi si ii vei auzi pe copii punandu-ti porecle,si pe oameni urmarindu-te pe ascuns.

Si d-abia atunci, o sa poti zambi si tu.