Monday, November 17, 2008

ordinary life


Sa va spun un lucru.Toate filmele de pe lume cu psihopati,criminali in serie, masacre nu te pregatesc pentru ziua in care deschizi frigiderul si gasesti o mana taiata in locul unde ar trebui sa fie doar o bucata de salam. Nu. Tot simti ca trebuie sa vomiti si tot iti tremura tot corpul oricat te-ai chinui sa te calmezi.Involuntar arunci o privire spre mainile tale sa fi sigur ca inca le mai ai.

Insa dupa un timp,devine mai usor.Cum se spune ca prima data e cel mai greu? Cam asa e si cu asta.Daca ti s-a intamplat asta de mai multe ori o sa inchizi usa frigiderului la loc si o sa iti zic ca pur si simplu nu iti mai este foame.Si nici nu ai minti. Insa adevarul este ca niciodata nu vei putea sa iti opresti senzatia de voma si gustul de fiere ce ti se va cuibari in gura venind de undeva din adancul stomacului.

Nu vorbim prea mult despre ce face in timpul zilei.O intreb doar politicos cum a fost ziua ei iar ea imi spune ca "bine". asta poate fi orice si nu vreau sa stiu mai mult,sper ca s-a plimbat prin parc sau poate a mai crosetat niste sosetute pentru copii orfani. ii place sa faca asta si tot timpul imi zice ca ar trebui sa avem un copil. nu sunt prea sigur...Apoi ne concentram,poate cu un efort vizibil din partea mea, pe ceea ce ne uneste si pe ceea ce iubim unul la celalalt.

Odata ce jocul nostru a inceput toate astea isi pierd din valoare. moralitatea , ce e bine si rau, nu mai are un inteles clasic in micul nostru balonas de viata,asa cum e el.Suntem suficienti unul pentru celalalt si asta e tot ce conteaza.Cand ma uit in ochii ei si imi zambeste numa pot gandi decat la un singur lucru: ea este femeia vietii mele.Apoi imi vine un al doilea gand.

Femei aceasta,femeia aceasta care doarme langa mine, a omorat oameni. nu un om , nu doi. nu un unchi oribil care a violato cand era mica, nici macar cineva care a umilit-o. multi oameni, oameni care pur si simplu au enervat-o. i-au dat restul gresit,i-au taiat fata in trafic sau , cateodata au ignorat-o pe strada. faptul ca ignori pe cineva care,pana la urma, nu ai de ce sa o bagi in seama este o sentinta la moarte cateodata. nu ti se face pielea de gaina?! Gandul acesta cam sparge balonasul asta al nostru pentru mine.Un pic.

Iar eu o iubesc pe aceasta femeie, fac dragoste cu ea o sarut de dimineata si ii spun "draga".
"draga, iei tu lapte azi am multa treaba si nu pot ajunge."
"nici o problema,iubitule. eu sunt libera azi"
"esti cea mai buna" ii zic.
asa ca ma intreb, ce spune asta despre mine?

Pe ce se bazeaza pana la urma relatia noastra? eu as zice pe incredere, ii stiu secretele as putea sa o denunt oricand dar nu o fac. eu stiu asta si ea stie la fel de bine. asa ca de fapt, nu e vorba de incredere,de fapt e vorba de dragoste altfel cum as putea sa accept asta?
Cateodata vorbesc cu colegii la munca,cei mai multi de varsta mea inca umbla din floare in floare cautandu-si jumatate.imi zic de multe ori ca sunt norocos. le spun ca sper ca si ei vor fi la fel ca mine de norocosi pana la urma. si rad. ha ha. ei vorbesc despre cum chiar le placea o tipa dar toate par sa aiba cate ceva care pur si simplu distruge orice sansa. una nu se epila inghinal si nici nu era dispusa sa o faca, alta are 2 pisici.un coleg s-a despartit de una pentru ca sforaia.SFORAIA. hey ,incearca sa vezi cum e sa traiesti cu o criminala in serie. nu sforaie totusi.

Si eu eram exact ca ei,si deodata nu am mai fost si acum doar ma prefac foarte bine. dar ne descurcam,am facut niste reguli si le urmam. fara ucideri in cartier, fara uciderii de copii si bineinteles, fara sa ma ucida pe mine. reguli bune de viata zic eu. cateodata imi inchipui cum o sa fim la batranete. eu o sa stau intr-un sezolong la soare pe o plaja din california si ea o sa vina incet sa imi zica ca baiatul de la bar nu i-a facut cu ochiul si ca "daca ar fi fost ea tanara...". cine ar auzi aceasta povestire ar zambi si i-ar spune curtenitor, dar sunteti inca asa de frumoasa. si ea ar zambi inapoi. iar eu as privi marea in continuare.

Insa sunt realist si stiu ca probabil nu vom ajunge pe acea plaja, si nu voi privi marea.Cred ca si ea stie, mai devreme sau mai tarziu va fi prinsa sau eu voi fi urmatorul pe lista ei.E doar o chestiune de timp ca unul din aceaste lucruri sa se intample.E ciudat ca zic asta dar oare frica nu e o parte complemtare a oricarui sentiment adevarat de iubire? Frica de a pierde persoana iubita,frica de a nu mai fi destul de bun.Asa e si cu mine.Cateodata mi-e teama ca imi voi pierde capul.La propriu.

Ma indrept inapoi spre pat,e duminica si vreau sa mai trag un pui de somn.
"ai uitat ceva in frigider" ii spun si o sarut pe obraz in timp ce ma culcusesc sub patura.
"ah..scuza-ma iubi,eram prea obosita aseara sa termin. cand te vei trezi nu vei mai gasi nimic in regula?"
"bineinteles.." sunt deja adormit , inchid ochii si vad din nou in fata ochilor mana. sangele picurand pe cutiile de lapte de pe usa...sper ca cand ma voi trezi nu va mai fi un organ uman taiat in frigider. si mai sper ca si mainile mele vor fi la locul lor.

Friday, November 14, 2008

women.


am batut la usa.

mi-au zis sa nu ma uit niciodata la ea, ci doar in jos.sa intreb ce am de intrebat si sa plec. trebuia sa fiu langa ea pentru asta, nu puteam intreba altfel,nu as fi stiut. trebuia sa o simt ca sa stiu. sa stiu adevarul.de aceea venisem.

mi-a raspuns cu o voce cristalina invitindu-ma inauntru. "stiam ca o sa vii" mi-a zis. si eu stiam ca o sa vin, mare surpriza. eram probabil prins inca de atunci dar nu o stiam, sau nu vroiam sa admit. eu. ea. prins. ce gluma.

am intrat ,deschizand si inchizand dusa fara zgomot si priving tot timpul podeaua. era acoperita de un covor pufos, din acela ca si cum un animal fusese intins acolo.se plimba de colo colo prin camera dar era ca si cumzbura, pasii ei nu scoteaua nici un sunet dar ii simteam mirosul mutandu-se dintr-o parte in alta. parea nervoasa. "asa si acum, ce vrei sa iti zic? ce vrei sa stii? "

"doar...trebuie sa aud de la tine...trebuie sa imi spui. "

"da..da..ce?? si uite-te la mine cand ma intrebi. d c nu te uiti la mine"

"stii ca...nu pot. nu pot pana nu voi fi imun.pana ce nu ma vei..."

"termina cu prostiile.tu esti deja acolo.esti deja acolo." imi lua mainile in mainile ei si mi le stranse.imi atinse fata care inca priveau staruitor covorul alb. "priveste-ma. vreau sa iti vad ochii"

apoi a plecat si a inceput din nou sa se plimbe de colo colo.

De fapt, era vorba de parul ei. nu de ochi, sau de buze..desi pentru mine... parul ei era absolut perfect, si era imposibil de privit de o fiinta imperfecta, si cred ca de fapt, venisem pana aici ca sa fiu transformat. iubirea te face perfect mi-ai zis batrana, si atunci am pornit incoace...

"te rog priveste-ma...ma simt atat de singura..."

stiam ca isi doreste asta, in fiecare...cuvant se simtea acea dorinta de a fi privita, iubita , atinsa...dar stia ca nu pot, si totusi ma ruga. era foarte egoist din partea ei, m-am gandit. ar fi trebuit sa ma intorc si sa plec chiar atunci, oricum nu era in stare sa imi zica. oricum nu putea sa imi zica chiar daca ar fi fost adevarat. asa era ea. totusi nu am plecat.

am mai stat un pik amandoi in tacere. apoi s-a asezat langa minepe pat si m-a sarutat pe obraz. apoi m-a sarutat din nou, aproape pe buze. mi-a intors capul spre ea. aveam ochii inchisi si buzele ei erau gustoase si matasoase exact cum trebuiau sa fie...era natural. dar mi-a soptit atunci ...priveste-ma...

sunt doar un barbat. sunt slab. mai slab decat mi-as dori. asa ca am deschis ochii.a fost...a fost un moment de perfectiune. trebuie sa recunosc tot ce am vazut in secundele acelea..felulin care se uita la mine parul ei, fiecare fir atat de bien definit , atat de stralucitor..cand s-a ridicat si parul ei s-a invartit un pik ca o fantana de lumina....cred ca nu am mai simtit ceva atat de intens niciodata. niciodata.

apoi, totul s-a innegrit si in final nu am mai vazut nimic. stateam pe covorul pufos cu ochii deschisi si nu vedeam decat negru. nu era insa asa rau, inima imi batea repede si mi se pare ca totul se intampla mai complet si mai lin in jurul meu. cred ca am auzit oameni roind in jurul meu, si poate ca si pe ea plangand. acum ii parea rau se pare. nu stiu sigur. nu cred.

i-am auzit vorbind despre mine insa, ziceau ca s-a mai intamplat asa ceva si ca as fi avut o sansa, dar nu azi. azi nu s-ar fi intamplat altfel. asa au zis.

azi tocmai se spalase pe cap....

Friday, November 7, 2008

colectionarul


mi-a fost teama ca va pleca de langa mine. mi se mai intamplase si tot timpul suferisem. nu vroiam sa se mai repete. asa ca am decis sa o inchid intr-o cusca in camera din spatele casei. nu am avut de ales. nu vroiam sa o pierd.

nu s-a impotrivit aproape deloc. dupa ce am inchis usa am crezut ca se va isteriza dar nu a facut nimic, doar a stat acolo si m-a privit cu ochii ei mari si plini de repros. probabil ca stia inca de atunci ca acesta este drumul spre eliberarea ei.

ii aduceam mancare in fiecare zi si urmaream cum ciuguleste gratioasa ce ii dadeam. speram ca intr-un fel intelege ca totul este doar o exprimare a dragostei mele pentru ea, adica ma purtam foarte frumos tot timpul cu exceptia custii,iar pana la urma nu era mare lucru pentru ca chiar de acolo avea acces fara efort la tot ce isi dorea. sau cel putin asa speram.

continua sa ma priveasca de fiecare data cand o vizitam fara sa spuna nimic. tacerea ei insa era ca strigat de eliberare si imi frigea sufletul. incepusem sa nu mai dorm cum trebuie din cauza mustrarilor de constiinta. incepusem sa am un vis care se repeta obsesiv. se facea ca o eliberam...

nu trecuse nici o luna de cand o tineam acolo iar totul devenise cenusiu. nu mai era cu adevarat ea pe care o iubisem inainte sa o inchid. era ca ceva impaiat poate. sau ca o fotografie ce iti naste cateva amintiri placute. mi-am dat seama ca timpul se apropia, dar vroiam sa mai astept un pic, sa pregatesc ceva special.

in acea ultima zi, m-am dus devreme in oras si am cumparat mancarea care ii placea ei cel mai mult, am pus muzica la vechiul casetofon din camera si i-am explicat ca stiu ca nu mai pot sa o tina asa. m-a privit insistent in tot acest timp aprobandu-ma intelegatoare. nu ma ura. iar asta imi producea o bucurie nespusa.

intr-un final am deschis usa si am lasat-o sa iasa. a stat o clipa in acelasi loc , parca nestiind daca sa creada, apoi a iesit rpd, a sarit pe scaun dupa care pe fereastra deschisa. inainte de a iesi afara s-a intors si pentru prima data in ultima luna a scos un sunet: " miau! ". apoi a sarit afara.

banuiam ca nu o sa o mai revad vreodata si cred ca este adevarat ce se spune. de ceea ce ti-e frica, nu scapi.....