Friday, April 13, 2007

wrong word.right description.



so i was at someone's house and her mom was doing her mom things round there while we were looking over some school stuff.

at one point her mom went by ,stoped , looked at me and said :

" why don't you two do more team-work for school? she never does anything on her own!!"

"yeah i do" said the girl [ we could call her the scheleton's designer ]

" u are smart, she is beautiful, i'm sure you could work something up!" [ hahaha ]

i was like " thank you, i'm sure she's smart too " [ hahaha ]

" what did i say? "

" beautiful "

" are u sure?! "

the girl in question responded pretty angry: " YES!! "

---

cand le spui ca sunt frumoase nu le place, daca le spui ca sunt destepte iti zic ca inseamna ca nu le gasesti frumoase. so ce vor de fapt fetele?

dunno, dar pot zice ca eu stiu ce vreau. o fata si frumoasa si desteapta :D

i'm so unique, huh...

Thursday, April 12, 2007

to sleep.perchance to dream.


Cate lucruri iti pot trece prin minte din momentul cand ea spune raspunde la telefon si tu spui "buna". Cateodata.

Tot timpul am crezut ca asa e viata. Unii castiga, altii pierd. Nu m-ar deranja daca nu as simti ca totusi nu e corect. unii pur si simplu castiga orice ar face, iar altii pur si simplu pierd.dupa un timp iti dai seama ca asta e si nu ai de ales, te resemnezi.asta daca pierzi. iar daca esti din cealalta tabara, nici macar nu te gandesti prea mult la asta. gandurile de genul asta nu prea au timp sa apara in mintea unui castigator. ai de luat un trofeu. ai de condus o domnisoara, si bineinteles, zambetul. trebuie sa zambesti cand castigi.

Asa ca stateam si ma intrebam cum am ajuns in situatia de a juca acest joc . daca nu as fi lasat sa se ajunga aici nu as fi putut castiga sau pierde niciodata. as fi fost ales automat castigator. sau doar as fi fost. nici o problema pentru mine. dar totusi am ajuns sa joc.

initial m-a lovit un pic pentru ca nu eram inca gata sa accept ce stiam . ca nu sunt de partea aceea norocoasa a oamenilor nascuti sub steaua care trebuie. si desi stiam, asta nu inseamna ca trebuia sa si accept. vreau sa zic. destinul se mai si schimba nu? dar uite ca dupa ce am inceput sa joc mi-am dat seama ca poate am pierdut deja, si m-am gandit ca nu ar fi asa rau daca as pierde cu demnitate. pacat ca imi pierdusem demnitatea cam dupa prima repriza...

si de fiecare data dupa ce auzeam vocea ei , imi dadeam seama cat de rau e nu sa pierzi,ci sa pierzi meciul secolului. oamenii vin si te felicita, ai fost acolo, ai participat, da sigur, cealalta echipa ia gloria , faima si fata. dar nu iti face griji cineva isi va aminti si de tine un pic. altii nu au ajuns nici pana aici. si atunci zambesc. tot nu pot avea altceva...

dupa aceea totul e doar o reeditare al acelui meci. nu numai ca pierzi, dar chiar te astepti sa pierzi inca din start. probabil ca asta e momentul cand devii un ratat. nici nu te mai mira. dar la final continui sa zambesti, si altii ca tine iti pot vedea in ochi infrangerea si resemnarea,si iti zambesc si ei inapoi. oricum, ce mai conteaza, nu?

din cand in cand insa, simti un mic gol in stomac si iti dai seama ca e chiar sperantza, ultima ramasa in cutia aia blestemata [ fapt cat se poate de ironic avand in vedere ca tot ce a iesit din cutie a adus lucrurile rele oamenilor " moartea, boala, etc ". iar ultima ramasa e cea care ii ajuta sa traisca in continuare, dar e cumva invers, caci eu credeam ca ce e in cutie nu influentzeaza omul, tocmai daia a trebuit sa fie deschisa.....dar acum, asta e legenda ]. speri cateodata ca maine va fi mai bine, si vei reusi poate in final sa invingi.

destinele pot fi invinse...iar invinsii pot deveni invingatori...

apoi ii spui pa.inchizi telefonul si , ciudat, iti trec prin minte doar doua cuvinte care totusi nu iti alunga iluziile ca ceva s-ar putea schimba vreodata:

" Game Over".

Thursday, April 5, 2007

the patience..



... to wait the sweetest second, and so to make it even sweeter.

... to make the little steps, those who take u to the greatest victory.

... to see what holds tomorow, but to live for today.

... to fight the urge, and find the right time.

... to hope for better times,the joy that they came.

... to stay for the sunrise, and the magic attached.

and the unpatience for the day you'll have this patience....:)

Monday, April 2, 2007

sometimes, a fantasy..


... of good times, and happiness.

se intampla asa cateodata. ai o zi grea, nimic nu se leaga , esti obosita si vrei doar ca ajungi acasa, sa dormi si sa uiti. cateodata te sperii de zile ca astea pentru ca par atat de repetate incat stransoarea asta a vietii devine si mai vizibila. si mai deprimanta. te urci in masina si mergi spre casa, iar traficul iti reaminteste doar d c ti-ai dori sa ai metroul personal. parchezi cu greu si cand cobori si iti vezi casa si pentru prima data respiri cu adevarat pe aceasta zi aerul de primavara si simti mirosul de flori, de viata, de nou. poate nici nu realizezi ca ai simtit asta , dar pentru un moment undeva , ceva a simtit mai adanc decat toate partile rele ale acestui azi. mergi mai departe.

intri un pic pe net, mananci ceva, te uiti la survivor, faci o baie calda si lunga, cauti doar picatura de relaxare sa te departeze de tine de azi, care poate nici nu simti ca esti tu.

e deja intuneric si te bagi in pat cu o carte sau nu. sper s-adormi ma repede si sa poti visa, caci visele sunt libertate cateodata, sunt cealalta parte a zilei, si poate vei fi norocoasa.

adormi.

si atunci se intampla minunea programarii noastre genetice de a nu putea cu adevarat sa controlam ce simtim si ce ne atinge. secole de conditionare, milenii de evolutie se zbat pentru a scoate la iveala ce e natural frumos uman. si asa apare visul..

apoi te intorci pe partea cealalta si cineva care ar privi ar putea spune ca ai reusit inca odata sa invingi ziua, presiunea, lumea in care traiesti... ganguresti cu un zambet:

" viata este frumoasa.."