Monday, September 22, 2008

culori


o poveste mai veche...

Cand se trezi nu vazu in jur decat intuneric.Un intuneric laptos,gandi ea si amuzata de aceasta constructie oximoronica incepu sa rada.Totusi, rasul ei cristalin nu reusi sa distruga noaptea din jur,si nici o raza de lumina nu se facu vazuta de prin parti.Stia ca asa va fi, dar totusi mai radea.Era ceva natural pentru ea.Rasul si culorile.

Nu vroia sa se mai gandeasca din nou la modul in care ajunsese aici.Epuizase in ultimele luni de ce –urile, si cum-urile.Era timpul faptelor, si eventual al resemnarii.

Dincolo de noapte, era bineinteles viata.Viata in culori.Inchise ochii si o vazu atat de clar. Oamenii mergand de colo colo, unii colorati viu, altii in culori inchise si mohorate..Zambete si rasetele lor, lumini galbuie ce palpaiau mai aprins sau mai stins.Nu exista zambet fara lumina, si raset fara o raza ce strabatea atmosfera.Totusi, multi oameni nu vedeau asta.Putea vedea si tristetile oamenilor, necazuri mici si mari ce ii apasau.Colorate ca totul in jur..O culoare speciala, un albastru mat, lucios.O culoare atat de potrivita pentru o stare ca tristetea.Era o culoare taioasa si dura.Apoi veneau o gramada de alte culori ale vietii. Si moartea. Da, moartea era o alta culoarea speciala.Transcendeta ei o frapa de fiecare data. Era ciudat cum ramanea etern acolo , si totusi..incolora.O mira de fiecare data, si incerca in minte sa o atinga cu mana. Dar culorile nu puteau fi atinse, doar simtite, vazute…

Apoi erau acele relatii, sentimentele trimise cu fiecare gand.Erau ca niste fulgere multicolore,atat de vaste erau culorile ca nu aveau nume. Mici fulgere ce se duceau peste tot, in tot orasul, tara, globul.Nu, isi zise ea, din spatiu Pamantul poate este albastru, dar pentru ca oamenii nu vad culorile ca ea, daca le-ar vedea, ar zice ca este multicolor, in continua schimbare.Fulgere se loveau de oameni si patrundeau in ei, daca exista un receptor. Asa ii placea sa le zica..receptori si ne-receptori.Cei mai multi erau ne-receptori.Nu reuseau sa primeasca gandul,sentimentul, nu il vroiau, sau pur si simplu nu avea legatura cu ei.Iubiri neimplinite, prietenii false.Erau asa de variate realtiile umane…

Dar ne-receptorii aveau un rol extreme de important.Fulgerasele vesele si colorate ce ii loveau , se spargeau de ei in mii de bucati mici.Bucati gri.Acestea erau ca culorile mortii.Ramaneau acolo, formau o pojchita ce se ducea greu.Mii de ciobouri gri erau pe jos.Dar oamenii nu le vedeau, calcau pe ele , prin ele.Nici ea nu le vedea inainte, dar in ultimele luni,avusese timp de intelegerea culorilor.Griul era peste tot.Subton al vietii urbane mai ales.Aici gri-ul era la el acasa.Si din pacate isi zise ea. Desi oamenii nu vad culorile, ele ii influenteaza.Tristetea gri, melancolia..era cauza cioburilor . Ironic, cum lipsa intelegerii duce la si mai multa neintelegere. Si iar zambi.Era un sistem colorat in jurul ei. In mintea ei.Iubea sistemul.O tinea in viata , in legatura cu viata ei .Culorile.

Deschise ochii si surase.In jur era tot negru.Era oarba. Si asa avea sa fie pentru tot restul vietii.

No comments: