Thursday, January 25, 2007

frozen lovin



peisajul: marea,o mare ,intr-un din zile de iarna:inghetzata. pusa pe "pause" de o entitate superioara.esti inca si mai mult,nu poti simti frigul dar poti simti totul altceva,colturile taioase ale unui val in cadere,suprafata grunjoasa a marii cristalizate,mirosul sarat si intepator.mergi pe mare printre valurile ca niste partii si nisipul acoperit de o pojghitza subtire straluceste in lumina cruda a soarelui, cineva iti striga de departe sa nu treci de gemandura.nu e real,e cineva dintr-un timp uitat de mult,un alt loc,o amintire.Vezi geamandura departe,un bol de gheatza oprit intr-un etern repaus.Stii insa ca trebuie sa mergi mai departe caci,undeva,marea isi continua fluxul,refluxul,freamatul.Esti in cautarea vietii,din ea dar si din tine...nu stii cum ai ajuns aici,sau ce se intampla cu adevarat.Cerul e albastru-pal si te priveste impasibil.De undeva de sus auzi un vajait si langa tine cade un porumbel alb facundu-se tandari de blocul imens de gheata pe care mergi, intregul lui corp se transforma intr-o multitudine de cioburi albe,dar ochii raman intacti si te privesc parca cerandu-ti sa nu uit.Incepe sa iti fie frig,timpul pentru cautare se scurge repede si nu mai e mult,dar esti aproape, auzi marea...un sunet ambiguu,dar indubitabil scos de apa ce isi indeplineste cu regularitatea inaintarea spre nisip,se aude exact ca intr-o scoica.Trebuie doar sa mergi mai departe , sa mergi mai mai departe...

finalul il vei gasi in inima ta....

2 comments:

cerv said...

il vei gasi acolo daca nu te vei rataci intre timp. pustiurile inghetate sunt inselatoare...

rayne said...

i trust my intuition...:)